the Game called Life

Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.

La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.

Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.

A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.

Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.

x

Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.

Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.

Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.

x

Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.

-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.

-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.

-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.

Dupa cum toti stim, exista companii mici de

5-10 angajati si deasemenea exista companii mari, de la 50-100 angajati in sus. Pana aici e clar.

Sa vedem cum sunt si ce ofera mai in detaliu companiile mici:

X

Plusuri:

• sunt mai flexibile
• iti pot oferi un post mai important in organigrama
• iti ofera putere de decizie mai mare
• au nevoie de oameni creativi, ca sa se poate dezvolta
• iti dau libertate mai mare in efectuarea sarcinilor

Minusuri

• te platesc mai putin decat cele mari
• nu iti pot oferi foarte mare siguranta
• lucrurile nu sunt asa de clar stabilite
• nu au proceduri
• deciziile sunt luate de sefi, uneori intr-un mod subiectiv

In schimb, companiile mari:

Plusuri:

• iti ofera salar mare (deci poti trai fara grija zilei de maine)
• iti ofera tot felul de beneficii pe langa salar (abonament transport, masa la firma, abonament la inot, analize medicale, etc.)
• ai siguranta ca firma va exista si maine
• ai proceduri clare si reguli pentru indeplinirea sarcinilor

Minusuri:

• au nevoie de persoane care respecta regulile
• iti asigura foarte putina libertate de decizie
• independenta=0
• semnezi un “acord” conform caruia nu pleci de la firma x ani
• iti “ofera” moduri de a indeplini sarcinile prin proceduri, asa ca nu e nevoie sa te gandesti, sa cauti alternative (=sa te dezvolti)

Cu toate aceste minusuri, si companiile mici si companiile mari au oameni care doresc sa lucreze la ei.

De ce ar vrea cineva sa lucreze la o firma care nu il plateste indeajuns? Sau de ce ar vrea cineva sa lucreze la o companie cate il obliga sa “ramana” x ani?

X

Exista un chestionar de personalitate (CPI) care spune printre altele, ca exista 2 tipuri de persoane:

1. cei care adera la norme - adica le place sa aiba reguli de respectat; sunt de acord cu normele existente; unii chiar au nevoie de aceste reguli, altfel nu gasesc modalitati de rezolvare a sarcinilor
   
2. cei care nu respecta normele - au un sistem de valori personale; lor nu le place sa existe prea multe reguli, vor gasi noi modalitati de a face acelasi lucru, si nu se vor simti in largul lor intr-o situatie in care drumul e trasat de dinainte

Cei care adera la norme, sunt potriviti pentru o companie mare. Vor primi pachetul de reguli de care au nevoie, si vor fi ghidati prin proceduri la fiecare pas. Pachetul salarial si siguranta vor conta mult mai mult decat o eventuala independenta.

Cei care nu adera la norme, nu se vor simti in largul lor intr-o companie mare. Motivatia lor va scadea cu fiecare gand creativ refuzat pentru ca “nu asa sunt regulile la noi” sau “regula e regula pentru toti”. Ei vor cauta joburi unde au asigurata independeta, chiar daca salariul nu le va ajunge pentru tot ce au visat.

Deci ar fi bine sa avem o boaba de autocunoastere, dupa care sa facem alegerea fericita: siguranta si bani dar “bariere in dezvoltare”? sau independenta si creativitate dar slaba siguranta materiala?

_____________________________________________________

Cred ca povestea urmatoare va spune multe…

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

_____________________________________________________

Concluzia?…

X

(poza de pe: alwaysnewmistakes.files.wordpress.com, bkids.typepad.com, imagecache2.allposters.com)

Atunci cand esti mic copil faci tot ce iti spun parintii, asteptand sa iti iei zborul, sa fii adult si sa faci totul asa cum doresti tu. Si trec anii, iar tu devii incet-incet un adult in toata firea. Si ce faci?

Inveti sa zbori? NU. Cauti situatii in care sa fii in siguranta si sa poti trai asa cum te-ai obisnuit: Acum faci ce spune prietenul/prietena… seful… vecinii… rudele… fratii… surorile… colegii…

Inainte sa iei o decizie, te gandesti: oare cei pe care ii afecteaza, cum vor reactiona, cum se vor simti, ce vor gandi despre mine? Iar daca iti pasa mai mult decat de tine insuti, vei fi atent la nevoile lor si mai putin la visele proprii… Si nu iti vei lua zborul.

Oare poti fi astfel fericit?… Poate da, poate nu. Poate numai pana iti vei da seama ca ai indeplinit dorintele si visele tuturor mai putin pe ale tale… Si ceilalti zboara pe cand tu astepti sa se plimbe cu tine, tinandu-te de mana. Asa cum a facut-o mama si tata…. Sau asa cum NU a facut-o.

Dupa parerea mea, a fi liber inseamna:

• Sa te accepti asa cum esti si sa nu te intereseze ce spun altii
  
• Sa ai curajul sa visezi
• Sa stii cum sa iti formulezi obiective si scopuri in viata
• Sa stii sa te ridici dupa ce ai cazut
• Sa traiesti in prezent fiind astfel capabil sa vezi mai clar trecutul si viitorul
• Sa fii capabil sa ii accepti pe altii care sunt diferiti de tine
• Sa ai asteptari realiste in ceea ce te priveste
  
• Sa ai asteptari realiste in ceea ce ii priveste pe altii
• Sa scapi de perfectionism
• Sa stii cum sa fii asertiv
• Sa faci ceea ce ti-ai dorit
• Sa iti fie foarte drag omul pe care il vezi in oglinda
• Sa stii cum sa spui NU
• Sa iti uiti toate fricile
• Sa stii cand sa pornesti si cand sa te opresti din drum
• Sa fii multumit de ce ai realizat
• Sa fii multumit de ceea ce ai
• Sa fii tu insuti….

Pentru tine ce inseamna sa fii liber?…

x

(poza de pe: freedomthirst.com)

Cateva cuvinte despre cum s-a nascut acest articol si invitatie la discutii:

Saptamana viitoare voi avea un examen care imi va atesta competentele de “Formator de formatori”. Pentru acest examen am avut de dezvoltat niste subiecte alese de catre noi, participantii. Eu am ales tema “Self Management - importanta lui in training”, pentru ca o consider foarte importanta in formare.

Faptul ca nu a existat o bibliografie, m-a ajutat sa dezvolt aceasta tema adunand propriile pareri intr-un subiect de examen/articol, pe care l-am postat in continuare. Cei care sunteti interesati de acest subiect, va invit la discutii si comentarii.

X

“The greatest discovery of my generation is that a human being can alter his life by altering his attitudes of mind”. William James (1842 - 1910)

x

1. Self-managementul formatorului

Managementul de sine are un rol central in viata profesionala al formatorilor daca pornim de la premisa ca tot ceea ce simte formatorul inaintea/in timpul formarii, va influenta intr-o masura mai mica sau mai mare ceea ce va exprima in timpul trainingului. Iar reactiile formatorului vor declansa alte reactii – dorite sau nedorite - din partea grupului.

Comportamentul si reactiile formatorului au in spate o gama larga de emotii, ganduri, situatii care influenteaza acest comportament/reactie in anumite momente ale formarii.

Aceste reactii si cauzele lor pot fi constientizate si controlate sau schimbate in scopul unei formari reusite. Asftel ajungem la importanta autocunoasterii si self-managementului in cadrul programului de formare.

Iata cateva exemple de situatii:

Rezultatul/Comportamentul	Cauze posibile*
-formatorul reactioneaza agresiv la unul dintre participanti.	-exista lucruri stresante in viata formatorului -formatorul nu participa cu placere la curs -recunoaste in reactia participantului o alta persoana (negativa) care/cu care a avut un comportament asemanator
-formatorul nu se implica, nu are energia sau interesul necesar.	-formatorul nu se simte motivat in mod corespunzator
-formatorul nu reactioneaza la initiativele grupului.	-teama de esec -stima de sine scazuta -etc…

* pot exista nenumarate cauze pentru un anumit comportament

Este indicat ca pe parcursul si/sau la finalul formarii, trainerul sa constientizeze daca in anumite situatii reactia lui a fost adecvata sau nu. Iar daca reactia a fost inadecvata, sa caute cauzele posibile.

Dupa aflarea cauzelor, este nevoie de intelegerea, acceptarea si rezolvarea acestora. Astfel se va schimba si comportamentul/reactia pe care o va avea intr-o situatie asemanatoare.

Procesul descris mai sus o putem numi Self Management. (recunoasterea sentimentelor/problemelor proprii; intelegerea, acceptarea, rezolvarea acestora; ca urmare, schimbarea comportamentului.)

x

2. Self-managementul participantilor la formare

Deseori in cadrul formarii, trainerul are sarcina de a forma un grup de persoane despre care stie prea putin. Insa are sansa de a afla pe parcurs multe lucruri, pe care le poate folosi in avantajul calitatii formarii.

Astfel o functie importanta in formare (pe langa autocunoastere) o au urmatoarele abilitati ale trainerului:

• recunoasterea emotiilor celorlalti

si

• managementul emotiilor celorlalti.

In anumite tipuri de formari se pot folosi (sau chiar este indicat) exercitii de autocunoastere care au rolul de a dezvolta self-managementul participantilor.

x

3. Self-managementul ca rezultat al Inteligentei Emotionale

Nivelul optim al self-managementului poate fi de fapt un rezultat al Inteligentei Emotionale crescute.

O definitie a Inteligentei Emotionale a formulat-o Daniel Goleman in 1995: inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative; o meta-abilitate, care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte capacitaţi şi abilităţi pe care le posedăm, inclusiv inteligenţa educaţională.

Inteligenta Emotionala acoperă cinci mari arii la nivelul cărora putem acţiona pentru a o optimiza:

1. cunoaşterea emoţiilor proprii (sau autoconştientizarea; adică recunoaşterea unei emoţii atunci când are loc)

2. managementul emoţiilor proprii (abilitatea de a-şi controla sau exterioriza emoţiile astfel încât să fie potrivite momentului, situaţiei sau contextului)

3. automotivarea (coordonarea emoţiilor în direcţia atingerii unui scop)

4. recunoaşterea emoţiilor celorlalţi (empatia, conştientizarea socială)

5. managementul relaţiilor (sau managementul emoţiilor celorlalţi)

In concluzie putem afirma ca este important ca formatorul sa isi dezvolte Inteligenta Emotionala, ajungand astfel la un nivel crescut de self-management, rezultatul fiind o calitate mult mai buna a programelor de formare pe care le organizeaza.

X

(poze de pe: thegreenhead.com si snug.net.au )

“Tough times never last. Tough people do!” (Robert Schuller)

Emotiile noastre influenteaza fiecare moment al vietii noastre. Iar Felul nostru de a gandi influenteaza emotiile care apar sau persista in timp. Astfel, daca ai abilitati bune de a-ti controla gandurile, vei fi capabil sa iti modelezi si emotiile avand o perspectiva pozitiva despre ce se intampla in viata. Unele probleme pot fi rezolvate doar daca in primul rand sunt acceptate si doar apoi dezvoltata o metoda de rezolvare. Daca vezi lucrurile dintr-o perspectiva pozitiva, iti va fi mai usor sa accepti problemele, sa le infrunti si sa le rezolvi.

Robert Schuller descrie cateva lucruri general adevarate, la care te poti gandi atunci cand ai o problema, si care te ajuta sa fii mai obiectiv:

• Fiecare om de pe pamant are probleme
• Fiecare problema are un inceput si in sfarsit (nici o problema nu persista pentru totdeauna)
• Fiecare problema are si o parte pozitiva (chiar daca, in unele cazuri e greu de vazut)
• Fiecare problema te va schimba (vei invata lucruri care te vor intari)
• Tu esti cel care alege cum te va influenta problema
• In cazul fiecarei problema, poate exista o reactie negativa sau una pozitiva (gandeste-te, prin care tip de reactie pierzi mai mult si prin care castigi mai mult)

De multe ori cadem in capcana gandurilor negative, dam vina pe noi, pe altii, pe viata. Dar este foarte important de stiut ca viata nu este doar buna SAU rea, alba SAU neagra, negativa SAU pozitiva. Aceste lucruri exista intotdeauna IMPREUNA, fara “SAU”, si doar de tine depinde daca gasesti si cealalta parte decat cea pe care tocmai o vezi.

Paharul poate fi pe jumatate gol sau pe jumatate plin. De tine depinde cum il vezi.

Succes!

X

Puteti citi aici un articol cu tema asemanatoare scris de Adi Soare.

X

(poza: inspics.com)

Te-ai gandit vreodata cat ai fi de motivat sa lucrezi, daca sefii te-ar recompensa cu mult mult feedback pozitiv dar cu mai putini bani? Dar daca te-ar recompensa cu bani si fara feedback pozitiv, sau chiar cu feedback negativ?

x

Niste cercetatori Japonezi au cautat raspuns la intrebarea:

Care forma de recompensa conteaza mai mult? Banii? sau Feedbackul pozitiv?

Au facut un experiment:

In prima faza, ca recompensa pentru munca lor participantii au primit bani, iar in a doua faza au primit feedback pozitiv.

Intr-un final s-a dovedit, ca in amandoua cazuri a fost stimulat aceeasi parte a creierului. Deci conteaza cam la fel. Cel putin pentru japonezi…

x

Tu ce fel de recompensa iti doresti? Bani? Sau Feedback pozitiv?

Daca ai fi nevoit sa alegi, ce ai alege?

x

Pasiunea mea fata de psihoterapie a inceput acum 10 ani la o ora de psihologie, in care profesorul a stiut cum sa ne transmita din entuziasmul lui fata de acest domeniu.

x

In prezent sunt mandra ca pot face parte din acest grup de oameni care se formeaza sau initiaza si implementeaza formari in Psihoterapie Pozitiva. Persoana de la care am invatat cel mai mult si pe care o consider exemplu de urmat in profesia noastra, este Gabriela Hum - presedinte al Asociatiei de Psihoterapie Pozitiva.

x

Psihoterapia Pozitiva poate fi aplicata in lucrul cu pacientii, in educatie, in consiliere si in psihologia organizationala (training, coaching etc.)

x

Daca sunteti curiosi sa aflati mai multe, va invit sa vizionati un video facut la Salonul National de Psihologie - Bucuresti, in care Gabriela Hum prezinta ce inseamna mai exact Psihoterapie Pozitiva.

Acest video il gasiti pe site-ul psihoterapie.net. (titlul postului se explica in video )

Vizionare placuta!

The key to change… – is to let go of fear

(Rosanne Cash)

Exista oameni care au tot timpul nevoie de schimbare in viata lor. Asa sunt si eu. In timpul facultatii, am avut o colega de apartament cu aceleasi nevoi pentru schimbare. Astfel, daca situatia incepuse sa devina monotona, am mutat mobila din camera, si am redecorat apartamentul. Asfel, camera noastra arata lunar altfel. Ceea ce pentru noi a fost foarte okey.

In prezent, ca sa rezist la un job mai mult de 6 luni, am nevoie de multe provocari, lucruri noi, sarcini pe care sa le pot adapta la situatii diferite si multa independenta.

Cealalta categorie de oameni sunt cei care nu isi doresc schimbarea si chiar mai mult, le e teama de schimbare. Lor le place mai mult rutina. Se simt in largul lor doar daca pot face aceleasi lucruri, au parte de aceleasi experiente, adica fara schimbare pe termen mai lung. Ei ar face orice sa nu aiba parte de schimbari, pentru ca ii scoate din ritm, din siguranta si din lucrurile pe care le cunosc.

Iata cateva raspunsuri la intrebarea de ce se tem oamenii de schimbare?

• se tem de necunoscut - se asteapta la lucruri negative
• au incredere scazuta in ei - nu se cred in stare sa faca fata noutatilor
• se framanta prea mult refugiindu-se in fantezie - se izoleaza cu intrebarile si gandurile lor si se framanta, vazand paharul pe jumatate gol si nu pe jumatate plin
• uita, ca de fapt ei au de ales - intre a accepta situatia respectiva sau a lua o alta decizie

x

Ce poti face pentru a invinge aceasta teama?

1. Gandeste-te la ce lucruri pozitive iti poate aduce schimbarea. Poti face chiar si o lista.
2. Fa mici schimbari in viata ta. Astfel te poti obisnui si te poti convinge ca exista si ’schimbare pozitiva’, nu numai negativa.
3. Lucreaza pe cresterea stimei de sine. Daca vei avea mai multa incredere in tine, nu te vei mai intreba cum sa faci fata.

Succes!

x
(poza: lifehack.org)

Am ascultat azi o prietena, cum povestea despre durerea pe care o avea in urma pierderii unei relatii. La un moment dat mi-a spus: Ce voi face? Nu am loc de munca, m-am certat nu demult cu prietenele mele si acum nici macar prieten nu am. De ce sa mai traiesc?

Sa ne gandim pentu o secunda: ce se spune intr-o astfel de situatie? voi ce spuneti de obicei?

Sunt sigura ca multi dintre voi ati fost martori la astfel de discutii. Atunci cand un prieten/o prietena are o durere, suntem tentati sa ii spunem lucruri pozitive. Ca va fi bine… Ca va trece… Ca va avea un alt prieten…

Si cum credeti ca se simte cealalta persoana ascultand aceste lucruri? Mai bine? NU.

In momentul acela, ea are nevoie doar sa fim acolo. Nu trebuie sa ii spunem ce sa faca. De obicei stie… Dar ACUM nu e momentul sa se gandeasca la acest lucru…. la viitor… in acel moment trebuie sa isi dea drumul. Sa se gandeasca la ce frumos a fost, ce multe lucruri a primit de la celalalt si ce i-a oferit. Sa simta durerea… Sa o cuprinda… Iar noi ca prieteni, avem datoria sa o lasam. Sa nu o oprim din plans. Sa nu ii dam sfaturi peste sfaturi. Ci doar SA FIM ACOLO.

In literatura de specialitate s-au evidentiat niste stadii prin care trece individul atunci cand pierde ceva / pe cineva important: partenerul de viata, un membru al familiei, sanatatea, etc.

Se mai numesc si stadiile doliului, acesta reprezentand un grup de emotii si reactii prin care trecem in cazul unei pierderi (moarte, despartire, etc).

Aceste stadii sunt:

• negarea - “Nu pot sa cred ce mi se intampla!”
• furia - “De ce eu? Nu e corect sa mi se intample!”
• negocierea - “S-a intamplat dar…. Oare cum as putea sa schimb? Oare se va intoarce?”
• depresia, tristetea - “Asta e. Nu mai pot face nimic.”
• adaptarea, acceptarea - “E ok. Mi-a trecut. Merg mai departe.”

Pentru ca individul sa ajunga in stadiul acceptarii, el trebuie sa treaca prin aceste stadii. In cazul in care nu trece, exista sanse ca aceasta trauma sa nu fie rezolvata, si el sa ramana cu diferite probleme care in viitor ii pot cauza greutati.

Mai jos aveti o imagine cu stadiile doliului:

Sa ne intoarcem acum la intrebarea mea de la inceput: Ce ii spunem unei persoane triste? Care nu mai vede rostul vietii din cauza perderii? Care plange? Daca o oprim din plans sau ii spunem lucruri frumoase, de fapt nu o lasam sa treaca prin acele stadii. Ceea ce poate fi periculos.

Care este deci reactia ta?

x

(poze: robinhoodofindiemusic2.blogspot.com si armchairadvice.co.uk/bereavement/emotional/responses.asp

Poveste cu Business-ul Maimutelor:

A fost odata, ca niciodata…ca…Niste psihologi au adunat un grup de maimute si i-au inchis intr-o cusca mare. Au agatat in cusca o banana, si sub banana au asezat o scara.

Maimutele au inceput sa urce pe scara, sa ia banana. Doar ca, de fiecare data cand o maimuta urca pe scara, celelalte maimute au fost udate cu apa rece. Astfel, cand o maimuta se apropia de banana, celelalte maimute o trageau inapoi.

Dupa un timp, maimutele nu au mai fost udate, dar nici una nu mai aspira la banana.

Psihologii au schimbat o maimuta din cusca, cu o noua maimuta. Aceasta, nestiind nimic de pedeapsa cu apa rece, a incercat sa urce pe scara… dar celelalte maimute au tras-o inapoi.

Maimutele au fost schimbate unul cate unul, pana in momentul in care tot grupul era schimbat. Si cand o maimuta se apropia de scara, era trasa inapoi de celelalte maimute.

…Desi nu mai era nici o maimuta in grup, care sa fi fost udata.

Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa…

Intrebare de concluzie: Care-i legatura intre business-ul tau si maimutele?