the Game called Life

Dupa cum toti stim, exista companii mici de

5-10 angajati si deasemenea exista companii mari, de la 50-100 angajati in sus. Pana aici e clar.

Sa vedem cum sunt si ce ofera mai in detaliu companiile mici:

X

Plusuri:

• sunt mai flexibile
• iti pot oferi un post mai important in organigrama
• iti ofera putere de decizie mai mare
• au nevoie de oameni creativi, ca sa se poate dezvolta
• iti dau libertate mai mare in efectuarea sarcinilor

Minusuri

• te platesc mai putin decat cele mari
• nu iti pot oferi foarte mare siguranta
• lucrurile nu sunt asa de clar stabilite
• nu au proceduri
• deciziile sunt luate de sefi, uneori intr-un mod subiectiv

In schimb, companiile mari:

Plusuri:

• iti ofera salar mare (deci poti trai fara grija zilei de maine)
• iti ofera tot felul de beneficii pe langa salar (abonament transport, masa la firma, abonament la inot, analize medicale, etc.)
• ai siguranta ca firma va exista si maine
• ai proceduri clare si reguli pentru indeplinirea sarcinilor

Minusuri:

• au nevoie de persoane care respecta regulile
• iti asigura foarte putina libertate de decizie
• independenta=0
• semnezi un “acord” conform caruia nu pleci de la firma x ani
• iti “ofera” moduri de a indeplini sarcinile prin proceduri, asa ca nu e nevoie sa te gandesti, sa cauti alternative (=sa te dezvolti)

Cu toate aceste minusuri, si companiile mici si companiile mari au oameni care doresc sa lucreze la ei.

De ce ar vrea cineva sa lucreze la o firma care nu il plateste indeajuns? Sau de ce ar vrea cineva sa lucreze la o companie cate il obliga sa “ramana” x ani?

X

Exista un chestionar de personalitate (CPI) care spune printre altele, ca exista 2 tipuri de persoane:

1. cei care adera la norme - adica le place sa aiba reguli de respectat; sunt de acord cu normele existente; unii chiar au nevoie de aceste reguli, altfel nu gasesc modalitati de rezolvare a sarcinilor
   
2. cei care nu respecta normele - au un sistem de valori personale; lor nu le place sa existe prea multe reguli, vor gasi noi modalitati de a face acelasi lucru, si nu se vor simti in largul lor intr-o situatie in care drumul e trasat de dinainte

Cei care adera la norme, sunt potriviti pentru o companie mare. Vor primi pachetul de reguli de care au nevoie, si vor fi ghidati prin proceduri la fiecare pas. Pachetul salarial si siguranta vor conta mult mai mult decat o eventuala independenta.

Cei care nu adera la norme, nu se vor simti in largul lor intr-o companie mare. Motivatia lor va scadea cu fiecare gand creativ refuzat pentru ca “nu asa sunt regulile la noi” sau “regula e regula pentru toti”. Ei vor cauta joburi unde au asigurata independeta, chiar daca salariul nu le va ajunge pentru tot ce au visat.

Deci ar fi bine sa avem o boaba de autocunoastere, dupa care sa facem alegerea fericita: siguranta si bani dar “bariere in dezvoltare”? sau independenta si creativitate dar slaba siguranta materiala?

_____________________________________________________

Cred ca povestea urmatoare va spune multe…

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

_____________________________________________________

Concluzia?…

X

(poza de pe: alwaysnewmistakes.files.wordpress.com, bkids.typepad.com, imagecache2.allposters.com)

Saptamana trecuta am fost invitata la o prezentare pentru manageri, cu titlul “Cum sa-ti conduci oamenii“. Printre multe altele, s-a discutat si despre cum selectezi angajatul “perfect” (daca exista asa ceva) pentru postul care e tocmai liber.

Greutatea acestei sarcini depinde foarte mult de abilitatile si cunostintele managerului, de la: cate stie in acest domeniu, pana la ce nivel de inteligenta emotionala are (daca are).

Ei bine, atunci cand am ocazia sa particip la prezentari, traininguri, conferinte etc., de obicei ma astept sa aflu mai mult decat am stiut inainte de evenimentul respectiv. Asa ca am asteptat cu nerabdare, ce noutati voi auzi despre acest subiect.

La un moment dat specialistul care facut prezentarea, ne-a dat un exemplu:

“Atunci cand sunt la un interviu de obicei intreb candidatul: De ce vrei sa te angajezi? Daca imi spune: Pentru ca vreau sa am un job - atunci nu este omul meu, pentru ca nu va fi motivat. Sau daca imi spune: Pentru ca vreau sa invat, sa ma dezvolt - iarasi nu este omul meu, pentru ca nu am intentia sa il invat.”

Si a continuat cu cateva exemple bune de raspunsuri pentru care nu l-ar angaja pe candidatul respectiv…

Dupa ce a terminat lista de exemple, cineva din sala l-a intrebat: Okey, ce ar fi trebuit sa raspunda candidatul, ca sa il angajezi? Si spre mirarea noastra a celor care eram in sala, specialistul nu a stiut sa raspunda. Au urmat tot felul de raspunsuri evazive, si o izbucnire agresiva, dupa ce 4-5 persoane l-au intrebat acelasi lucru…

Concluzia o las voua.

X

Adevarul despre - de ce vrem sa ne angajam?…

NE ANGAJAM:

In primul rand:

• pentru ca tocmai am terminat facultatea
• pentru ca tocmai am ramas fara un job
• pentru ca nu ne putem plati chiria din banii parintilor
• pentru ca “asa trebuie”
• pentru ca nu avem bani pentru painea de maine
• pentru ca banca nu da imprumut somerilor

In al doilea rand:

• pentru ca ne dorim o cariera stralucita
• pentru ca ne plictisim acasa
• pentru ca vrem sa dovedim parintilor, prietenilor, sefului, sau in cel mai bun caz noua insine ca suntem buni, ca valoram ceva

NU NE ANGAJAM:

• pentru ca suntem foarte motivati sa lucram pentru altii
• pentru ca vrem sa aducem si mai multi bani in buzunarul sefului
• pentru ca simtim un impuls necontrolabil de a dezvolta afacerea sefului

Aceasta lista deriva logic din tipurile de motivatie:

Pana nu avem satisfacuta o motivatie de baza, nu ne putem concentra la celelalte. Deci daca o persoana nu are job, el se va concentra la: mancare, casa, bani, etc. si nu la afirmare, cariera, etc.

x

Ceea ce mi-e greu sa inteleg: Daca persoanele care angajeaza, stiu adevarul….. de ce pun intrebari stupide, dupa care angajeaza candidatii care stiu sa minta frumos si nu ii angajeaza pe cei sinceri??…

…Voi ce credeti?

X

(poza de pe: imagineeringezine.com, img.timeinc.net)

“Tough times never last. Tough people do!” (Robert Schuller)

Emotiile noastre influenteaza fiecare moment al vietii noastre. Iar Felul nostru de a gandi influenteaza emotiile care apar sau persista in timp. Astfel, daca ai abilitati bune de a-ti controla gandurile, vei fi capabil sa iti modelezi si emotiile avand o perspectiva pozitiva despre ce se intampla in viata. Unele probleme pot fi rezolvate doar daca in primul rand sunt acceptate si doar apoi dezvoltata o metoda de rezolvare. Daca vezi lucrurile dintr-o perspectiva pozitiva, iti va fi mai usor sa accepti problemele, sa le infrunti si sa le rezolvi.

Robert Schuller descrie cateva lucruri general adevarate, la care te poti gandi atunci cand ai o problema, si care te ajuta sa fii mai obiectiv:

• Fiecare om de pe pamant are probleme
• Fiecare problema are un inceput si in sfarsit (nici o problema nu persista pentru totdeauna)
• Fiecare problema are si o parte pozitiva (chiar daca, in unele cazuri e greu de vazut)
• Fiecare problema te va schimba (vei invata lucruri care te vor intari)
• Tu esti cel care alege cum te va influenta problema
• In cazul fiecarei problema, poate exista o reactie negativa sau una pozitiva (gandeste-te, prin care tip de reactie pierzi mai mult si prin care castigi mai mult)

De multe ori cadem in capcana gandurilor negative, dam vina pe noi, pe altii, pe viata. Dar este foarte important de stiut ca viata nu este doar buna SAU rea, alba SAU neagra, negativa SAU pozitiva. Aceste lucruri exista intotdeauna IMPREUNA, fara “SAU”, si doar de tine depinde daca gasesti si cealalta parte decat cea pe care tocmai o vezi.

Paharul poate fi pe jumatate gol sau pe jumatate plin. De tine depinde cum il vezi.

Succes!

X

Puteti citi aici un articol cu tema asemanatoare scris de Adi Soare.

X

(poza: inspics.com)

Te-ai gandit vreodata cat ai fi de motivat sa lucrezi, daca sefii te-ar recompensa cu mult mult feedback pozitiv dar cu mai putini bani? Dar daca te-ar recompensa cu bani si fara feedback pozitiv, sau chiar cu feedback negativ?

x

Niste cercetatori Japonezi au cautat raspuns la intrebarea:

Care forma de recompensa conteaza mai mult? Banii? sau Feedbackul pozitiv?

Au facut un experiment:

In prima faza, ca recompensa pentru munca lor participantii au primit bani, iar in a doua faza au primit feedback pozitiv.

Intr-un final s-a dovedit, ca in amandoua cazuri a fost stimulat aceeasi parte a creierului. Deci conteaza cam la fel. Cel putin pentru japonezi…

x

Tu ce fel de recompensa iti doresti? Bani? Sau Feedback pozitiv?

Daca ai fi nevoit sa alegi, ce ai alege?

x

Poveste cu Business-ul Maimutelor:

A fost odata, ca niciodata…ca…Niste psihologi au adunat un grup de maimute si i-au inchis intr-o cusca mare. Au agatat in cusca o banana, si sub banana au asezat o scara.

Maimutele au inceput sa urce pe scara, sa ia banana. Doar ca, de fiecare data cand o maimuta urca pe scara, celelalte maimute au fost udate cu apa rece. Astfel, cand o maimuta se apropia de banana, celelalte maimute o trageau inapoi.

Dupa un timp, maimutele nu au mai fost udate, dar nici una nu mai aspira la banana.

Psihologii au schimbat o maimuta din cusca, cu o noua maimuta. Aceasta, nestiind nimic de pedeapsa cu apa rece, a incercat sa urce pe scara… dar celelalte maimute au tras-o inapoi.

Maimutele au fost schimbate unul cate unul, pana in momentul in care tot grupul era schimbat. Si cand o maimuta se apropia de scara, era trasa inapoi de celelalte maimute.

…Desi nu mai era nici o maimuta in grup, care sa fi fost udata.

Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa…

Intrebare de concluzie: Care-i legatura intre business-ul tau si maimutele?

Suna ceasul. Trezire, dus, cafea, imbracare….. dar cu ce?

Unii stau in fata dulapului ore intregi, verifica vremea de azi, agenda si oamenii cu care se vor intalni. Altii pur si simplu iau de pe scaun hainele pregatite de ieri… sau hainele purtate si ieri.

Imbracamintea poate sa ne fie eleganta, moderna sau de prost gust… dar tot importanta este. Si aici nu vorbesc in sensul: daca ai haine scumpe, inseamna ca valorezi mai mult… Ci despre: cum comunicam cu imbracamintea? ce spun hainele despre noi?

Indiferent cum esti imbracat, hainele tale vorbesc despre tine.

Sa incercam un exercitiu. Uita-te la pozele urmatoare, si raspunde la intrebarile:

Cum este aceasta persoana?

Ce crede despre viata?

Ce personalitate are?

Acest exercitiu a fost unul demonstrativ. Sunt sigura, ca ai reusit sa spui macar un lucru despre fiecare persoana din imaginile de mai sus.

Cam asa vad/spun si ceilalti despre noi.

De obicei imbracamintea noastra difera in functie de situatii/scopuri/stilul de job, si totusi fiecare dintre noi are un stil dominant.

Te-ai gandit vreodata ce stil ai tu? Ce spun despre tine hainele tale?

• Ca nu iti pasa de tine sau de altii?
• Ca esti o persoana “gri” , nesemnificativa?
• Ca vrei sa te “bagi in seama”?

sau

• Ca iti place sa traiesti?
• Ca esti o persoana creativa?
• Ca esti de incredere?

Deci: Cu ce te-ai imbracat azi?…

X

X

___________________________

(surse poze: global-b2b-network.com; searchforthecause.org; msnc.org; bernat.com)

1. Decide-te ca asta vrei cu adevarat: sa ai Timp Liber - si nu e numai un joc (vezi Eric Berne: Games people play): adica faci multe ca sa te poti plange ulterior si tuturor sa le fie mila de tine
2. Invata sa spui NU (poti citi articol aici)
3. Invata sa-ti prioritizezi sarcinile (despre time-management am scris aici)
4. Fa ceea stii, ceea ce iti place - lucrurile pe care nu le stii sa care nu iti plac, iti vor ocupa mult timp daca le faci tu; asa ca mai bine lasa pe altcineva sa le faca
5. Concentreaza-te pe un singur lucru - astfel il vei termina mai repede; daca faci multe lucruri deodata, ti se va distrage atentia, iar pentru a te concentra din nou, iti trebuie timp.
6. Daca ai mai multe de facut, noteaza-ti (agenda, google calendar, etc…)
7. Planifica-ti timpul de lucru
8. Planifica-ti timpul liber - daca te gandesti, vizualizezi sau chiar scrii ce ti-ai dori sa faci in timpul liber, vei fi mult mai motivat sa ajungi sa faci acele lucruri.

Lista este deschisa pentru observatiile voastre, va invit cu drag sa le adaugati!

Esti activ 100%. 25 ore din 24. Ai sarcini si sedinte mai tot timpul, inclusiv weekendurile le petreci in birou, la intalniri sau planificand sarcinile saptamanii care urmeaza. Simti tot mai des ca nu mai ai destul timp pentru tine, pentru familie si prieteni. Observi cu disperare, ca tot mai rar ai parte de acea perioada invigoratoare de reincarcare a mintii, sufletului sau corpului tau.

Rezultatele tale parca tot scad, la fel si entuziasmul si motivatia de a continua. Te plictiseste ceea ce faci. Apar tot mai multe greseli. Te simti tot mai singur si mai inchis in tine. Ai probleme cu somnul. Ti se pare tot mai greu sa petreci o zi intreaga la locul de munca.

S-ar putea sa ai parte de:

Sindromul Burnout

Si iata pasii care atenueaza burnout-ul, sau chiar schimba directia acestuia:

Si daca tema postului este atat de serioasa v-am pus si un pic de umor, sa existe echilibru. Asa ca aveti AICI o lista funny despre cum isi da seama un psiholog, ca are sindromul burnout?

X

(sursa grafice: slowleadership.org)

• brainstorming
• luarea deciziilor
• reprezentarea unor imagini, unor situatii
• clasificare
• invatare
• management
• vanzari
• etc….

sau….

Dupa cum ati observat, Mind Mapping (Harta Mentala) este o schema (un desen) cu o imagine/cuvant/concept in mijloc. Din acest concept desenat, pornesc niste “ramuri” care contin tot felul de informatii cat mai detaliate despre acesta. In realizarea lui se folosesc cuvinte, desene, culori, etc.

Mai jos poti viziona o prezentare despre cum dezvolta Mind Mapping capacitatea creierului tau:

Daca folosesti aceasta metoda vei avea urmatoare le beneficii:

• iti da o imagine mult mai clara despre subiect
• vei folosi ambele parti ale creierului tau (imagini - emisfera dreapta, cuvinte - emisfera stanga)
• te ajuta in planificare
• stimuleaza creativitatea
• intareste memorarea de lunga durata
• ajuta la reactualizarea multor informatii, doar printr-o imagine
• este usor de realizat
• e “fun”
• etc.

Nu ai nimic de pierdut daca incerci

Articolul urmator este scris de Adi Soare.

Pe Adi il mai gasiti pe Succes Dublu unde scrie despre succes, potentialul uman, articole motivationale, idei de afaceri, vanzari si internet marketing.

xxx

Pun pariu ca azi ti s-a intamplat cel putin unul din lucrurile urmatoare :

- Ai vrut sa te apuci de un proiect important la care te gandesti de cateva saptamani, dar ti-ai dat seama ca iti lipseste motivatia

- In timp ce lucrai din greu ai primit o veste proasta care te-a demoralizat si te-a facut sa te opresti si sa lasi pe maine

- Jumatate din lucrurile pe care ti le-ai planificat ieri nu le-ai terminat

- Simti ca lucrezi prea mult si fara un scop anume

- Ti se pare ca meriti mai mult, poti mai mult dar nu stii exact ce sa faci

- Seara ajungi frant acasa, ai vrea sa citesti o carte dar abia mai apuci sa mananci sa faci un dush si sa te arunci in pat

- Ai ras foarte putin, te-ai incruntat foarte mult, te-ai enervat de cel putin doua ori

- Ai injurat in trafic

Ai observat ca tindem sa dam prea multa importanta lucrurilor foarte putin importante si sa complicam inutil fiecare lucru pe care il putem face simplu, in cateva secunde?

O sa-ti dau cateva sugestii ca sa ai maine o zi extraordinara, sa termini mai repede ce ai de facut, sa poti sa iti iei o ora libera sa te plimbi prin parc, sa iesi cu iubitul (iubita) sa citesti sau sa te relaxezi.

1. Fa-ti o lista cu lucrurile pe care le ai de facut maine

2. Trezeste-te cu 30 minute mai devreme si fa exercitii fizice

3. Priveste un clip din seria “just for laughs” inainte de a pleca la serviciu. Hey. Doar unul. O sa intarzii.

4. Incepe lista de ieri si fa fiecare lucru in ordine pana termini.

5. Ofera-ti un cadou pentru fiecare lucru pe care il duci la capat din lista.

6. In momentul cand ai terminat lucrurile de pe lista, imbraca-te si pleaca de la birou

7. Baga-ti castile de la IPOD in urechi, uita de munca…profita de seara pe care o ai.

A doua zi, ia-o de la capat.