De ce vrei sa te angajezi??
iunie 24, 2008
Saptamana trecuta am fost invitata la o prezentare pentru manageri, cu titlul “Cum sa-ti conduci oamenii“. Printre multe altele, s-a discutat si despre cum selectezi angajatul “perfect” (daca exista asa ceva) pentru postul care e tocmai liber.
Greutatea acestei sarcini depinde foarte mult de abilitatile si cunostintele managerului, de la: cate stie in acest domeniu, pana la ce nivel de inteligenta emotionala are (daca are).
Ei bine, atunci cand am ocazia sa particip la prezentari, traininguri, conferinte etc., de obicei ma astept sa aflu mai mult decat am stiut inainte de evenimentul respectiv. Asa ca am asteptat cu nerabdare, ce noutati voi auzi despre acest subiect.
La un moment dat specialistul care facut prezentarea, ne-a dat un exemplu:
“Atunci cand sunt la un interviu de obicei intreb candidatul: De ce vrei sa te angajezi? Daca imi spune: Pentru ca vreau sa am un job - atunci nu este omul meu, pentru ca nu va fi motivat. Sau daca imi spune: Pentru ca vreau sa invat, sa ma dezvolt – iarasi nu este omul meu, pentru ca nu am intentia sa il invat.”
Si a continuat cu cateva exemple bune de raspunsuri pentru care nu l-ar angaja pe candidatul respectiv…
Dupa ce a terminat lista de exemple, cineva din sala l-a intrebat: Okey, ce ar fi trebuit sa raspunda candidatul, ca sa il angajezi? Si spre mirarea noastra a celor care eram in sala, specialistul nu a stiut sa raspunda. Au urmat tot felul de raspunsuri evazive, si o izbucnire agresiva, dupa ce 4-5 persoane l-au intrebat acelasi lucru…
Concluzia o las voua.
X
Adevarul despre – de ce vrem sa ne angajam?…
NE ANGAJAM:
In primul rand:
- pentru ca tocmai am terminat facultatea
- pentru ca tocmai am ramas fara un job
- pentru ca nu ne putem plati chiria din banii parintilor
- pentru ca “asa trebuie”
- pentru ca nu avem bani pentru painea de maine
- pentru ca banca nu da imprumut somerilor
In al doilea rand:
- pentru ca ne dorim o cariera stralucita
- pentru ca ne plictisim acasa
- pentru ca vrem sa dovedim parintilor, prietenilor, sefului, sau in cel mai bun caz noua insine ca suntem buni, ca valoram ceva
NU NE ANGAJAM:
- pentru ca suntem foarte motivati sa lucram pentru altii
- pentru ca vrem sa aducem si mai multi bani in buzunarul sefului
- pentru ca simtim un impuls necontrolabil de a dezvolta afacerea sefului
Aceasta lista deriva logic din tipurile de motivatie:
Pana nu avem satisfacuta o motivatie de baza, nu ne putem concentra la celelalte. Deci daca o persoana nu are job, el se va concentra la: mancare, casa, bani, etc. si nu la afirmare, cariera, etc.
x
Ceea ce mi-e greu sa inteleg: Daca persoanele care angajeaza, stiu adevarul….. de ce pun intrebari stupide, dupa care angajeaza candidatii care stiu sa minta frumos si nu ii angajeaza pe cei sinceri??…
…Voi ce credeti?
X
(poza de pe: imagineeringezine.com, img.timeinc.net)
iunie 24, 2008 at 3:27 pm
intrebarile de genul asta cred ca sunt puse din inertie … din inertia oamenilor care nu au nici un chef sa gandeasca inainte de a avea un dialog cu viitorul angajat. Cred sincer ca de aici vine diferenta: cat de motivat este angajatorul sa intre in dialog cu tine.
iunie 24, 2008 at 4:30 pm
Eu cred ca, in Romania si in marile firme, nu se cauta angajati cu personalitate sclipitoare si cu pasiune si creativitate. Se cauta mai degraba angajati isteti, care sa joace asa cum canta conducerea si politica firmei. Daca un angajat se implica prea mult, el poate da peste cap agenda ascunsa a managementului si nu este de dorit asa ceva.
Din punct de vedere al angajatului, cred ca cei care au ajuns la cea mai de sus treapta a piramidei lui Maslow isi doresc mai degraba sa fie freelanceri decat subalterni.
iunie 25, 2008 at 8:44 am
@Alkexandru Petraş Da, probabil conteaza si cat e de motivat angajatorul. Dar daca ne gandim bine, ar fi beneficiul lui sa faca bine aceste lucruri.
iunie 25, 2008 at 8:46 am
@lorranade da, din pacate asa este, companiile mari cauta angajati care “respecta normele si regulile”. Creativitatea nu prea are loc acolo.
iunie 26, 2008 at 11:27 am
Cam in jurul aceleasi teme m-am invartit si eu in ultimele doua postari la mine pe blog. Sunt in cautare de job acum si intampin niste dificultati, cum ar fi ipocrizia si minciuna.
Se pare insa ca oricat de frumos am mintit la interviuri pana acum, sau oricat de putin am mintit, nu a functionat treaba. De cele mai multe ori am zis adevarul. Sunt tot pe aici.
Nu ma pot hotari nici eu ce e mai bine si ce cauta acesti oameni. Sunt extrem de confuza. Si dezamagita, bineinteles.
Stii, nu am inteles nici pana acum de ce se ignora atat de mult la interviu aspectul banilor. Adica sa fim seriosi, e clar ca lucrez in primul rand pentru bani. De ce trebuie sa dansam atat in jurul subiectului si sa ne prefacem ca suntem angajatii loiali, pe bani putini?
iunie 26, 2008 at 12:19 pm
@Botache Un prim pas in a avea o cariera (un pas care e in mainile tale si nu al altora) este, sa stii tu exact incotro te indrepti. Sa ai propriile obiective clar stabilite. Astfel poti participa la interviuri gandindu-te: Oare vor fi Ei okey pentru mine? Si nu te vei gandi: Oare voi fi Eu okey pentru ei?
In ceea ce priveste banii si munca depusa scopurile angajatului sunt total opuse cu cel al angajatorului:
Angajatul vrea bani multi si cantitate de munca acceptabila.
Angajatorul vrea munca foarte multa pentru bani cat mai putini.
Si din pacate sunt foarte putini angajatori care pot sa gaseasca un drum de mujloc, care e okey pentru amandoi…
Dar, intotdeauna speranta moare ultima.
Asa ca, e bine sa mergi inainte, sa stii exact ce vrei, si sa crezi in ceea ce faci. Succes!
iunie 27, 2008 at 9:09 am
Nu stiu daca se poate pretinde asa ceva. Sunt sigura ca poti avea o idee generala despre ceea ce vrei sa faci si incotro doresti sa te indrepti, pe termen lung. Pe termen scurt poate ca ti-e mai clar ca vrei acel job pentru ca ti se pare ca se potriveste cu ce ai vrea tu sa faci, later on. Adica ce cariera ai vrea sa iti construiesti. Dar lucrurile se schimba atat de usor…
)
Sa vedem ce-o sa iasa pe viitor.
Si apropo de obiective clar stabilite… Mi-e frica sa le spun clar si raspicat oamenilor ce vreau de la ei, cand ma duc la interviu. Nu de alta, dar poate ca se vor gandi acum ca din moment ce la interviu sunt atat de cocky si am pretentii serioase, cine stie cati bani voi vrea mai incolo. Nici asa nu-i bine.
Asa gandesc tot timpul oricum. Nu prea imi pasa de binele companiei pentru care as vrea sa lucrez inca de la interviu. Imi pasa de binele si de banii mei.
Stiu cam cum gandesc angajatorii, sa nu uitam am lucrat la…firma la care am lucrat.
Cand gasesc o solutie geniala sau am vreo revelatie, o sa o postez pe blog. Pana atunci, mersi de sfaturi.
iunie 27, 2008 at 12:35 pm
@Botache
Cu pla!
iulie 31, 2008 at 5:36 pm
Totul este divers….eu traiesc acum o experienta neplacuta la job: anul trecut am plecat dintr-o multinationala la o firma mica mica(aprox 20 de angajati) pt. un salar mult mai bun si un post de vanzari.Dupa 10 luni in care m-am ocupat de vanzari NU, mi se spune ca nu sunt destul de devotat firmei si sa imi caut de lucru…cum vi se pare?imi puteti spune parerile voastre?