Care-i legatura intre business-ul tau si maimutele?
aprilie 10, 2008
Poveste cu Business-ul Maimutelor:
A fost odata, ca niciodata…ca…Niste psihologi au adunat un grup de maimute si i-au inchis intr-o cusca mare. Au agatat in cusca o banana, si sub banana au asezat o scara.
Maimutele au inceput sa urce pe scara, sa ia banana. Doar ca, de fiecare data cand o maimuta urca pe scara, celelalte maimute au fost udate cu apa rece. Astfel, cand o maimuta se apropia de banana, celelalte maimute o trageau inapoi.
Dupa un timp, maimutele nu au mai fost udate, dar nici una nu mai aspira la banana.
Psihologii au schimbat o maimuta din cusca, cu o noua maimuta. Aceasta, nestiind nimic de pedeapsa cu apa rece, a incercat sa urce pe scara… dar celelalte maimute au tras-o inapoi.
Maimutele au fost schimbate unul cate unul, pana in momentul in care tot grupul era schimbat. Si cand o maimuta se apropia de scara, era trasa inapoi de celelalte maimute.
…Desi nu mai era nici o maimuta in grup, care sa fi fost udata.
Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa…
Intrebare de concluzie: Care-i legatura intre business-ul tau si maimutele?
aprilie 10, 2008 at 9:43 am
Super interesanta poveste!!!
aprilie 10, 2008 at 9:48 am
Poveste: Se facea ca lucram cu o firma oarecare si formasem o echipa buna de tot cu o colega; neinvinsi, evenimentele ieseau ca la carte, clientii erau multumiti etc. Colega asta a incercat sa aspire catre un venit mai mare (eventual o alta firma - dar ar fi preferat inca la furma in cauza) si a fost trasa in jos de o alta colega. Astfel, colega mea cea mai buna a trebuit sa plece.
Dupa cateva zile de la plecarea ei, am inceput sa ii preiau din responsabilitati: eram cam singurul care stia ce facea ea. Asa ca am inceput sa promovez ierarhic intr-un an cat altii in trei. M-au zburat si pe mine.
Cam asta e legatura intre business, mai bine zis angajati, si maimute din punctul meu de vedere.
Pot sa mai spun o poveste? Hai ca sunt scurt de data asta
Doua firme concurente fac evaziune fiscala. Fiecare stie ce face cealalta firma, dar niciuna nu se duce cu paratul la FISC de frica sa nu vina si la ei 
Amandoua firmele au murit intr-un an, prinse 
aprilie 10, 2008 at 10:17 am
@Laci Asa cred si eu. Am povestit-o la traininguri de leadership.
Reactiile au fost intotdeauna foarte pozitive. Adevarul e ca putem trage multe concluzii si putem invata multe din ea.
@Mihai Tocmai ne-ai dovedit cum putem adapta povestea maimutelor la experientele noastre. Asta a fost si scopul meu. Iti multumesc!
aprilie 10, 2008 at 4:55 pm
Am picat de maimuta
aprilie 10, 2008 at 9:38 pm
Stiu povestea cu maimutele, varianta non-sumarizata.
Dupa mine, totul tine de doctrina societatii in care traim. In cazul povestii cu maimutele, este vorba de comunicarea mentala. Cand prima maimuta a fost inlocuita, cele patru o opreau pe nou-venita pentru a nu incasa dusul cu apa, desi nou venita habar nu avea de ce. Se repeta povestea cu a doua, a treia si a patra maimuta, pana toate sunt inlocuite. Astfel, cele noi venite, desi nu stiau de posibila pedeapsa ce ar putea-o incasa, s-a transmis mental in grup, o frica de a urca scara.
Acum daca stau sa corelez povestea cu maimutele la mediul de business romanesc, e evident ca fiecare dintre noi avem o dualitate antropoida : o parte din noi vrea sa urce scara aceea scara pentru “banana”, iar cealalta parte a noastra vrea sa o impiedice pe cealalta sa succeada pe scara ierarhica a succesului.
aprilie 11, 2008 at 7:12 am
@Mihai
Mai picam de maimuta cateodata. Dar eu nu incetez sa cred, ca exista totusi maimute care nu se lasa trase inapoi, si iau banana. Si noi putem fi astfel de maimute. Doar ca, trebuie sa avem ceva in plus fata se restul maimutelor.
@Calibro
Acesta este unul dintre concluziile pe care le putem trage din poveste.
“o parte din noi vrea sa urce scara aceea scara pentru “banana”, iar cealalta parte a noastra vrea sa o impiedice pe cealalta sa succeada pe scara ierarhica a succesului.”
E foarte buna observatia, si comparatia pe care ai facut-o.
Dupa parerea mea, povestea mai raspunde si la intrebarea: ce se intampla intr-o organizatie cu oamenii noi care “se conformeaza” culturii organizationale, char daca acesta are multe aspecte negative? Trist.
aprilie 11, 2008 at 9:18 am
De unde stii povestea?
aprilie 11, 2008 at 10:28 am
Am citit-o mai demult.
aprilie 11, 2008 at 1:35 pm
Szerena,
“ce se intampla intr-o organizatie cu oamenii noi care “se conformeaza” culturii organizationale, char daca acesta are multe aspecte negative?”
- am sa-ti raspund printr-un scurt pont ( varianta fatalista ) ce vroiam sa-l scriu zilele acestea ( o sa scriu in curand ).
Pastrand o proportie echilibrata, in societatea romaneasca ( organizatii, corporatii, multi-nationale, firme, ce doresti ), individul ( mai ales “the new guy” ) este “obligat” la un contract de slugarnicie, semnat pe ani de zile, cu clauze care obliga la o “temnita” sfasietoare.
De exemplu, intr-un mediu extern ( german, american, olandez ), diferenta dintre un junior si un senior ( sper ca s-a inteles, unde bat ) nu este data de anii de experienta care ii separa ci de valorile individuale.
Axioma neadevarata in Romania ( dupa cum am zis, sunt cazuri si cazuri, - sintagma : exceptia de la regula ) pentru ca promovarea nu se face pentru faptul ca esti tanar, ambitios, inteligent si cu o viziune bine definita, ci se face pentru ca ai stat destul timp la coada, esti promovat pentru ca dupa ani de zile de asteptare atlasica, ti-a venit si tie randul.
Trist, intr-adevar.
aprilie 11, 2008 at 1:59 pm
“…individul ( mai ales “the new guy” ) este “obligat” la un contract de slugarnicie, semnat pe ani de zile, cu clauze care obliga la o “temnita” sfasietoare.”
Ok, sunt de acord. Dar ce se intampla cu cei care nu accepta “temnita”?
aprilie 11, 2008 at 2:26 pm
Szerena,
E elementar.
Dupa cum am scris si in “In uno plures - o cultura neofunctionala intr-o Europa federalizata”, individul este pus sa “aleaga” intre doua identitati : omul, este fie o rotita cu simpla functie elementara ( cei care accepta “temnita” ), fie un rebut ce este “scuipat” de demos-ul contemporan. Aici intra, cei care nu se supun regulilor societatii.
Oricum ai lua-o, suntem rodul unei creatii ratate inca de la inceput.
aprilie 11, 2008 at 9:34 pm
Tind sa ii dau dreptate lui Calibro referitor la valori. Chiar am observat o tendinta absurda prin Romania, anume sa fi promovat daca ai master. Probabil ca masterul iti da acea… alura de om inteligent, dar de multe ori cel care face “fisa postului” nu are master si nu stie ce inseamna un master.
Poate as merge ceva mai departe spunand ca inca gandim in mare parte asemeni celor dinaintea noastra, celor care au prins comunismul cand erau capabili sa munceasca (eu nu eram). As putea spune ca un absolvent nu are sanse mari sa evolueze rapid daca este capabil sa evolueze, pentru ca inca exista acea gandire socialista, conform careia toti trebuie sa trecem prin aceleasi etape.
Daca insa luam in considerare “nivelul de incompetenta” pe care toti il atingem la apogeul carierei, un absolvent ce nu demonstreaza ca e capabil de o evolutie rapida isi va atinge nivelul de incompetenta relativ rapid. Cand ma refer la evolutie rapida, nu ma refer la cliseul din anunturile de angajare (”dornic de o evolutie rapida”), ci ma refer la capacitatea lui de a lua decizii responsabile si de a evolua psihic.
Cred ca este o diferenta uluitoare intre a considera ca anii de vechime in campul muncii isi pun amprenta la fel asupra tuturor si a considera ca oamenii pot accepta responsabilitate la varste diferite.
mai 15, 2008 at 11:30 am
spiritul de turma…asta e raspunsul acestei povetioare…eu imi imaginez un dialog de genul”de ce faci chestia asta?”…”pentru ca asa face toata lumea”…se aplica in multe locuri aceasta povestioara,fiind foarte frecventa pentru facultati “de ce mergi sa faci o facultate?”…”pentru ca asa face toata lumea”….coreland la istorioara aceasta “de ce ma bati”…”pentru ca asa face toata lumea” ceau la toti