Ce ascunde Perfectionismul?
martie 12, 2008
Stii intrebarea aceea care ti se pune atunci cand esti la un interviu pentru un job?
Suna cam asa:
- Intervievator: “Va rog sa-mi spuneti un defect de-al dvs.”
- Intervievat:“Pai…. sunt perfectionist.”
- Intervievator:“Aaaa super! ce bine ca aveti astfel de <defecte>”... (ar putea sa raspunda…)
Cei mai multi sunt convinsi ca perfectionismul este o calitate si nu un defect.
Tu ce crezi?
Ai angaja pe unul care spune ca e perfectionist? Da? Pai gandeste-te ce bine ar fi. Nu ai avea nici o problema, pentru ca si-ar face treaba PERFECT.
De o calitate perfecta. In timp perfect. Cu rezultatul perfect…
Este adevarat ca perfectionistii vor sa faca totul perfect. Sa nu greseasca. Sau, sa nu se observe daca gresesc. De multe ori nici nu accepta ca au gresit.
Dar stim cu totii ca perfect nu exista. Asta inseamna ca si ei gresesc. Nu odata. Si nu de doua ori.
Ce se intampla cu ei daca gresesc?
Se simt oribil. Uneori generalizeaza si simt ca, din cauza unei singure greseli, nu mai sunt buni de nimic. Este o trauma extraordinar de mare pt. ei.
Ii poti recunoaste usor:
- Pentru perfectionisti “aproape perfect” inseamna “gresit”.
- Sunt foarte pretentiosi si cu ceilalti, nu accepta nici greselile altora.
- Standardele si asteptarile lor fata de realizarea problemelor sunt deseori irealiste.
- Se concentreaza mai mult pe rezultate decat pe proces.
- Se tem de rezultate proaste (acestea insemnand chiar si “apropape perfect”)
- Deseori amana lucrurile (daca au sentimentul ca este greu de realizat).
- Reactioneaza prost la orice critica, nu sunt capabili sa accepte nici critica constructiva.
- Au incredere scazuta in sine.
Ce ascunde totusi acest perfectionism?
Teama si anxietate.
Acesti oameni au invatat candva de la cineva ca, daca nu sunt perfecti…
…nu vor fi acceptati de catre ceilalti
…vor fi ridicoli in ochii celorlalti
…nu ii va iubi nimeni
…vor fi niste ratati in viata.
Si de cele mai multe ori perfectionistul nici nu isi pune intrebarea:
- De sunt asa?
- Vreau sa fiu asa?
- Ce ma impiedica sa fiu altfel?
Poate atunci cand am gresit, Tata mi-a zis ca nu voi fi barbat adevarat niciodata. Poate mama nu a vorbit cu mine o saptamana daca am uitat sa fac ceva, daca am luat o nota proasta la scoala. Poate am primit numai pedeapsa daca nu am facut totul perfect. Poate ma simt un ratat daca nu sunt perfect.
In acest caz, lumea e plina de ratati. Pentru ca perfect nu exista.
martie 13, 2008 at 4:55 am
Ideea cu notele la scoala e cea mai mare PORCARIE, pe care o pot emite parintii si ceilalti.
Sa ma dau pe mine ca prim exemplu: aveam la limba si literatura romana numai 4-5 si 6. Si am ajuns sa sriu carti.
Einstein, avea note foarte mici.
Sunt multe exemple… din viata mea, am multi fosti colegi de liceu sau scoala generala cu premiul I toti anii, si care au ajuns niste betivi, au terminat o facultate si lucreaza ca magazioner, dar din 10 profii nu-i scoteau.
martie 13, 2008 at 7:14 am
wow… ce comparatie… Rast vs Einstein… Apropo, Rast… se spune “sa scriu”, nu “sa sriu”. Iar chestia cu scrisul cartilor nu cred ca e chiar atat de relevanta. Azi oricine poate scrie carti, dar nu toti cei care scriu carti sunt automat scriitori. Nu scriitori de valoare. Asta nu inseamna ca iti neg in vreun fel valoarea, ci doar valoarea argumentelor pe care le aduci.
In rest, sunt de acord cu ce spuneai de notele de la scoala. Sunt o mare tampenie. Ca si afirmatiile de genul “nu vei fi barbat adevarat niciodata” sau a nu vorbi cu cineva o saptamana pentru ca a facut nu stiu ce boroboata…
martie 13, 2008 at 2:32 pm
#0. Cred ca aveti mare dreptate.
#1. E o vorba care circula a-propos de perfectionism: You don’t have to get it right, you have to get it going… (Nu trebuie sa faci perfect, ci sa faci.”
#2. Sunt lucruri care trebuiesc facute “perfect”, cum a fi a pilota un avion sau a face o instalatie electrica. Dar asta inseamna un grad inalt de flexibilitate si antrenament care nu se pot forma decat prin experienta, care inseamna greseli…
#3. Faptul ca perfectionismul e atat de raspandit ma duce cu gandul ca ar putea avea in sine o valoare (evolutiva). Presupun ca are de-a face cu perpetuarea traditiilor. In trecut cine devia de la “norma” cel mai adesea avea foarte mult de suferit. Si acum exista numeroase standarde si canoane in privinta oamenilor,… eu as zice din pacate, dar asta a modelat lumea asa cum o stim.
#4. Suntem cum suntem pentru ca trebuie sa na completam unii pe ceilalti. Orice “calitate” vine si cu un “defect” asociat.
martie 14, 2008 at 10:15 am
Lia said: “#4. [...] Orice “calitate” vine si cu un “defect” asociat.”
Poti spune chiar ca defectul si calitatea sunt una si aceeasi treaba, pentru ca “orice defect este doar o calitate dusa la extrem”.
martie 15, 2008 at 9:08 am
@addsalu
. Deseori, scriind in graba, apas prea putin pe taste si unele nu emit semnalul trebuincios aparitie lui pe ecran. 
M-am pus alaturi de Einstein intentionat, e felul meu de a face glume
Ai mare dreptate cu ideea ca azi poate scrie carti oricine. Daca ai bani, gasesti oricand o editura care sa editeze cartea. Tocmai aici e faza care ma distreaza… cei mai in varsta “pun la mare cinste” ideea de a vedea o carte cu numele tau/meu/lui pe ea. Mare branza… cu bani poti sa editezi si carti legate in piele, cu coperti cartonate. Einstein nu a avut asa ceva
martie 24, 2008 at 9:46 am
[...] citit despre subiect în ultima vreme aici http://szerena.wordpress.com/2008/03/12/ce-ascunde-perfectionismul/, dar şi în multe alte locuri. Care e ideea? Contrar unei opinii larg răspândite, [...]
martie 25, 2008 at 2:39 pm
[...] Szerena scria acum o saptamana despre ce ascunde perfectionismul. Am scris si eu despre asta acum ceva [...]
martie 27, 2008 at 5:28 pm
Buna ziua Szerena, bine te-am gasit (pentru asta ar trebui sa multumim Corinei de la damaideparte)
Am si eu citeva intrebari suplimentare, daca e voie: perfectionistii acestia se mai numesc si obsesiv-compulsivi ? M-am uitat si eu in oglinda dupa ce am citit o carte de psihologie si parca asta am vazut. Acum inteleg multe dintre cele care mi se intimpla. Mai ramine sa reusesc sa gasesc si o rezolvare. Si pentru asta o sa te urmaresc pe mai departe, nu scapi !!!
martie 27, 2008 at 5:48 pm
@Marian Bine ai venit pe blogul meu
Raspunsul meu privind intrebarea ta este:NU. Adica nu toti care sunt perfectionisti sunt obsesiv-compulsivi si invers.
Atunci cand te-ai uitat in oglinda ce ai vazut: obs-comp sau perfectionism? Sau amandoua?
Daca le avem pe amandoua, acesta nu inseamna ca sunt una si acelasi lucru. Perfectionistul vrea ca toate lucrurile sa le faca perfect. Ia obs-comp-ul isi face propriile reguli, care nu tin de perfectionism (sa te speli pe mana de 20 ori pe ora, nu tine de perfectionism, e deja altceva). Sper ca ti-am raspuns la intrebare.
martie 27, 2008 at 6:26 pm
Pai… naiba mai stie ! Pina acum credeam ca sunt un “melange“ de 20% normal, 60% obsesiv-compulsiv si 20% paranoic. Asta conform definitiilor din cartea “Vampirii energetici“ de Albert Bernstein. Acuma, daca tot vad eu ca nu e vorba de acelasi lucru, hai sa impartim cei 60% in doua: 40% perfectionistu` si 20% obsesivu`. Iar aia cu spalatul pe maini e deja manie, fara suparare. N-am din astea.
martie 31, 2008 at 7:22 am
@Marian Spalatul pe maini atat de des, este un act obsesiv. Daca nu ai asa ceva, si nici alte acte facute atat de des (temendu-te intre timp ca daca nu le faci ti se va intampla ceva rau) nu cred ca e vb despre obsesivitate… sau nu in sensul adevarat al cuvantului. (dupa definitiile psihologilor) Asa ca felicitari!
aprilie 6, 2008 at 7:06 am
@Szerena: In mod teoretic, a avea perfectionisti in echipa nu poate fi decat beneficial (calitate perfecta, in timp perfect, cu rezultatul perfect - ce-ai vrea mai mult?). Practic insa, de cele mai multe ori perfectiunea rezultatului si a executiei vor fi in detrimentul timpului (perfectionistul va alege sa consume de 2 ori mai mult timp pentru a face jobul perfect, decat i-ar fi luat sa-l faca bine). Prin urmare, probabil ca as spune “pas”
@Rast: e posibil sa existe vreo legatura intre notele pe care le aveai la limba si literatura si virgula pe care o pui acum intre subiect si predicat?
aprilie 7, 2008 at 7:04 pm
@ Szerena: eu sunt amator in chestia asta numita psihologie dar din cite am citit si eu obsesiv-compulsivii nu sunt cei care se spala pe maini de 20 de ori; astia sunt maniacii. Poate gresesc eu, cine stie.
Obsesiv-compulsivii sunt oamenii care au si ei o singura manie: sa iasa lucrurile bine.
Acum o mica povestioara: am lucrat odata intr-o echipa de 7 oameni la niste echipamente electronice. Eu cu un baiat Ilie faceam (se inlocuiau niste piese) un asemenea echipament in circa o ora bucata. Un baiat Florin, numit de noi Speedy Gonzales le facea in circa 20 de minute dar doua treimi aveau probleme dupa care trebuia sa alerge seful de echipa inca doua ore. La intrebarea mea “de ce asa“ seful raspundea: nu-i nimic, uite asa mai invatam si noi alte chestii. Interesanta motivatie, nu-i asa ? Bleah ! Eu prefer sa ramin omul care masoara de sapte ori si taie odata.
@ Eduard: nici nu ma mira ca gindesti asa, doar lucrezi la Microsoft, looool ! Conteaza mult cum vezi lucrurile, la fel ca in poanta cu paharul pe jumatate gol sau plin. Zici ca “normalul“ face o treaba intr-un timp iar perfectionistul se straduieste sa o faca perfect intr-un timp de 2 ori mai mare. Ia incearca sa privesti si altfel: perfectionistul face o treaba buna intr-un timp T iar “normalul“ face o treaba execrabila intr-un timp egal cu jumatate din T. Dar, repet, de la Bill Gates ti se trage !
aprilie 8, 2008 at 6:30 am
@Marian Cate ceva despre obsesiv-compulsivitate: http://en.wikipedia.org/wiki/Obsessive-compulsive_disorder
aprilie 8, 2008 at 4:10 pm
Szerena, oare perfectionismul este cauza numarului tot mai mare de divorturi din Romania? E adevarat ca este un fenomen la nivel mondial. Dar parca la noi in tara nu era chiar asa.
aprilie 8, 2008 at 5:17 pm
Pai da, este exact ce vreau sa spun si eu dar se pare ca vorbim limbi diferite. Sa citam din Wikipedia:
“The phrase “obsessive-compulsive” has worked its way into the wider English lexicon, and is often used in an offhand manner to describe someone who is meticulous or absorbed in a cause (see “anal retentive”). Such casual references should not be confused with obsessive-compulsive disorder“.
Mai mult de atit nu pot sa adaug.
aprilie 9, 2008 at 6:47 am
@Marian S. Da, cred si eu ca vb limbi diferite
“eu sunt amator in chestia asta numita psihologie dar din cite am citit si eu obsesiv-compulsivii nu sunt cei care se spala pe maini de 20 de ori; astia sunt maniacii.”
Criterii de diagnostic pentru Tulburarea Obsesivo Compulziva:
[...]
- comportamente repetitive (de ex. spalatul mainilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de ex. rugatul, calculatul, repetarea de cuvinte in gand)
[...]
aprilie 9, 2008 at 6:48 am
“Compulsiva”
aprilie 9, 2008 at 6:52 am
@Marian S. Ceea ce ti-am scris, nu inseamna ca nu poti avea o parere diferita sau opusa celor scrise acolo. Poti avea. Si e ok.
aprilie 9, 2008 at 6:56 am
@Ovidiu Miron Nu stiu daca divorturile se inmultesc din cauza perfectionismului. Cred mai degraba ca sunt alte motive la mijloc cum ar fi diferenta dintre barbati si femei, relatia pe care o au, si acceptarea diferentelor.
Acesta este un subiect foarte vast, care nu se poate descrie in 3 propozitii. De aceea se scriu carti pe tema asta.
aprilie 9, 2008 at 8:51 am
Poate ca da
.
aprilie 18, 2008 at 5:26 pm
@Marian (Ia incearca sa privesti si altfel: perfectionistul face o treaba buna intr-un timp T iar “normalul“ face o treaba execrabila intr-un timp egal cu jumatate din T): Cred ca avem definitii diferite pentru “normal” - si pentru perfectionist, de altfel. Din puctul meu de vedere, a face “treaba buna” este normalul. A face treba de mantuiala (a.k.a. “las’ ca merge si asa”
n-are nici o legatura cu normalul - sau cu perfectionismul.
aprilie 19, 2008 at 9:12 am
@Eduard “Din puctul meu de vedere, a face “treaba buna” este normalul.” Sunt perfect de acord cu tine.
Mersi de comentariu!
aprilie 19, 2008 at 9:14 am
@Eduard “Din puctul meu de vedere, a face “treaba buna” este normalul.” Sunt perfect de acord cu tine.
Mersi de comentariu!