Comentarii pentru: Stresul. Ai observat ca te doboara?

de: Alex

Alex — Wed, 01 Oct 2008 07:15:13 +0000

Un raspuns clar vad k nu are nimeni la intrebarea existentiala ( Cum scapam d stres ? ). Toata lumea spune k inceark k reuseste dar nu spune si cum asa k pot eu sa astept mult si bine un raspuns k degeaba , observ .

de: Stii sa zbori?… « the Game called Life

Stii sa zbori?… « the Game called Life — Wed, 11 Jun 2008 10:28:38 +0000

[...] Sa stii sa te ridici dupa ce ai cazut [...]

de: Szerena

Szerena — Wed, 20 Feb 2008 14:45:23 +0000

@Sky ) Imi dau toata silinta.

de: Sky

Sky — Wed, 20 Feb 2008 13:02:03 +0000

orice imi poti parea dar nu o persoana stresata – cel putin din ce citesc pe paginile tale … nu cred ca ai probleme la capitolul asta.

de: Szerena

Szerena — Wed, 20 Feb 2008 08:56:19 +0000

@Sky Da, stresul ar putea fi inlaturat de tot. Numai ca, foarte putini sunt capabili de acest lucru.
Eu intotdeauna am avut o stima deosebita pentru cei care au reusit… si o dorinta puternica, sa reusesc si eu.

de: Sky

Sky — Wed, 20 Feb 2008 02:10:21 +0000

stresul apare si este puternic inradacinat atunci cand nu esti sincer cu tine insuti, nu accepti ideea ca: nu toate lucrurile iti reusesc … stresul este o himera care ar putea fi inlaturata pentru todeauna daca stii sa-ti folosesti spiritul intru’ adevar.

de: Szerena

Szerena — Mon, 18 Feb 2008 08:27:53 +0000

@rast Stiu despre ce vorbesti, experienta aceasta au avut-o si parintii mei din pacate…. Poate odata voi scrie si despre acest lucru.

de: rast

rast — Sun, 17 Feb 2008 06:57:49 +0000

@Szerena Si eu as plecaaaaa… dar am o problema de mentalitate a angajatorilor acestor vremuri. Sunt programator si am 39 de ani.
Nu numai ca anunturile de angajare sunt de tipul: “cautam programator, sub 30 ani…..”, am trimis CV-ul la multe firme, nu am primit nici un raspuns.
Poate ar fi interesant sa scrii in blog, cate ceva de mentalitatea angajatorului de a cauta tineri sub 30 de ani.

de: Szerena

Szerena — Sat, 16 Feb 2008 21:16:54 +0000

@lavu Important e ce faci cu acest stres. Chiar daca recunoastem simptomele facem pasi spre schimbare, numai daca ne deranjeaza foarte mult in viata de zi cu zi.

@rast Am avut si eu joburi la fel, dar nu am suportat foarte multi timp, am plecat in mai putin de 6 luni.

de: rast

rast — Sat, 16 Feb 2008 08:58:34 +0000

Lucrez la o firma in care este putin de munca ;i o atmosfera lejera. Dar “se da cu stangu’ in dreptu’” din cauza lipsei de organizare din partea directorului. Firma este mica: 8-9 angajati. Am incercat sa discut cu directorul. Omul este inteligent, dar discutiile cu el sunt lipsite de logica. Mai are 2-3 ani si iese la pensie. Il doare in cot de viitorul firmei (altcineva este patron) si de organizarea ei.
Discutiile cu el si lipsa organizarii erau pentru mine un stres foarte mare, uneori plecam de la servici mergand in zig-zag, precum betivii. Cineva a spus odata (iunie 2007): “la firma asta ori innebunesti ori devii nesimtit”.
Cu o ciuda ne-mpacata mi-am soptit atunci in barba: eu nu innebunesc.
Si am inceput “o munca cu mine insumi” de a deveni nesimtit (as fi putut spune nepasator, dar nu compenseaza lipsa aia de organizare ).
Nu mi-a fost usor, dar peste 3-4 luni deja nu ma mai interesa problemele firmei.