Stresul. Ai observat ca te doboara?
februarie 12, 2008
E posibil sa fii stresat, daca:
- simti des o tensiune in umeri si spate
- ai dureri de cap
- esti mai sensibil, mai iritabil
- ai schimbari in greutate (-/+)
- te irita gandul de a te socializa
- iti cade parul
- e mai greu sa iei decizii
- parca tot timpul ai fi obosit
- ai tensiune mare
- te concentrezi greu
- te imbolnavesti mai des
- adormi greu seara, sau te trezesti in toiul noptii, fara sa mai poti adormi
Unii intreaba: Si ce daca sunt stresat? Oricum e parte din acest stil de viata pe care il avem cu totii. Si nu prea avem cum sa scapam.
x
Da, stresul face parte din stilul nostru de viata.
Da, il avem fiecare cateodata.
Si da, uneori e greu sa scapi.
x
Totusi ce rezolvare ne ramane? Sa il acceptam, si sa traim cu el?
x
Deseori, incercam sa nu ii dam nici o atentie. Pentru ca avem targete de atins, avem niste planuri care trebuie realizate, avem un drum care nu are “popasuri”, avem un ritm care nu poate fi schimbat…… pentru ca avem lucruri MULT MAI IMPORTANTE DE FACUT.
x
Si nu stam sa ne gandim la consecinte (frustrare, nervozitate, neliniste, insomnie, dureri, boli, anxietate, fobii, atacuri de panica, depresii, burnout etc….) pentru ca ele ne sperie. Pentru ca astfel stresul nu mai este asa usor de acceptat. Pentru ca ACEASTA FRICA NE INDEAMNA SA FACEM CEVA.
- sa mai reducem din “ritm”
- sa ne schimbam jobul, poate profesia
- sa invatam managementul timpului si prioritizarea sarcinilor
- sa ne concentram mai mult pe nevoile noastre
- sa avem un hobby
- sa invatam relaxare
- sa mergem la un specialist
x
Dar aceste lucruri necesita timp. Si timpul inseamna bani. Asa ca, mai bine ne facem ca nu observam.
Si daca vom fi raciti, vom da vina pe “virusurile aste mai noi care tot apar”…daca nu dormim, vom spune ca ne bate in ochi lumina de pe strada …daca ne intreaba cineva de ce nu avem un hobby, vom spune ca nu avem TIMP……
Sa speram doar ca merita.
februarie 12, 2008 at 10:11 am
[...] Ai observat ca te doboara?: Voi crede intotdeauna, ca exista metode de a “face cevaR.. http://szerena.wordpress.com/2008/02/12/stresul-ai-observat-ca-te-doboara/ « előző | Szerena Nagy — 2008. 02. 12. [...]
februarie 12, 2008 at 2:18 pm
M-am gandit ca in numeroase cazuri, la locul de munca stresul provine de la cateva persoane aflate in pozitie de autoritate care isi impun propriul lor ritm celorlalti.
Cred ca daca ritmul respectiv este prea alert si angajatii nu fac fata ar trebui sa existe feedback.
Sefii ar trebui sa constientizeze ca atmosfera de lucru stresanta diminueaza performantele angajatilor si costa organizatia prin plata concediilor medicale, performante mai slabe ale echipei si un du-te vino de demisii si angajari.
Cred ca dialogul este o solutie - atat formal cat si informal. De la primele simptome. Sefii ar trebui sa fie mai deschisi in privinta justificarii deciziilor iar angajatii sa comunice constant cu conducerea.
Se poate ca solutiile sa fie relativ simple si sa tina pur si simplu de realocarea unor sarcini catre alte departamente/persoane… sau inlocuirea sefilor prea autoritari si micromanagerilor.
februarie 12, 2008 at 2:48 pm
@Lia Da, ai dreptate, nici nu-ti poti imagina cate firme sunt cu probleme de comunicare, si nepasare din partea sefilor.
si din partea lor no change.
Eu am incercat sa punctez in articol ceea ce putem face NOI cei stresati. Ca cei care ne streseaza, rar se schimba. Si ei trebuie sa-si doreasca acest lucru… si daca stam sa astepam, vom avea deja pe Scala de Stres nivelul maxim
februarie 13, 2008 at 11:25 am
Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. O pauza iti acorda timp de gandire si de prioritizare, pierzi din timpul tau pentru a castiga timp. Dar te relaxezi si scapi temporar de stres.
Personal, am invatat Teoria Restrictiilor aplicata in managementul proiectelor, iar acolo sunt multe lectii de viata, printre care si aceea ca “incertitudinea nu poate fi indepartata, ci doar controlata”, iar de aici poti trage o concluzie: de probleme si de riscuri nu vei scapa, dar conteaza cum te comporti cand dai de ele. Adica felul in care scapi de stres si panica.
Mi-a placut insemnarea ta
februarie 13, 2008 at 12:04 pm
@Mihai “pierzi din timpul tau pentru a castiga timp”
Sunt de acord 100%. Mai ramane sa ne gandim, cum sa facem rost de aceste pauze.
Ma bucur ca ti-a placut postul. Bun venit!
februarie 13, 2008 at 7:34 pm
@Szerena —
Eu am tendinta de a fi una din acele persoane generatoare de stres pentru altii. Ma identific (ca temperament) cu persoanele autoritare care nu sunt atente la factorul uman - desi am lucrat foarte mult si, cred eu, destul de bine la a compensa aceasta lipsa.
Cu toate astea, cand ceva nu merge, prima mea reactie e de a critica puternic, apoi a cauta, gasi si aplica o solutie si abia in cele din urma a da atentie nevoilor oamenilor… si nevoilor mele personale.
M-am invatat minte intr-o organizatie care ma frustra la culme prin lentoarea si ineficienta cu care se desfasura totul. Atmosfera era lejera si relaxata dar eu vedeam asta ca indiferenta a colegilor. Stiind ca lucrurile puteau merge mult mai bine, am discutat cu seful saptamani in sir.
Ce m-a invatat - “Noi suntem aici pentru a aduce un serviciu celorlalti si a fi rasplatiti material pentru asta dar prin ceea ce facem nu trebuie sa ne determine noua insine rau. Este bine asa cum suntem.”
Cred ca avea dreptate.
februarie 14, 2008 at 7:48 pm
@Lia “Noi suntem aici pentru a aduce un serviciu celorlalti si a fi rasplatiti material pentru asta dar prin ceea ce facem nu trebuie sa ne determine noua insine rau. Este bine asa cum suntem.”
Cred ca in anumite situatii e ok sa acepti aceasta situatie. Cateodata insa e prea mult, si pur si simplu simti ca ti-a ajuns.
Decizia ne apartine.
februarie 15, 2008 at 7:06 pm
Am cititi articolul, iar la partea cu simptomele stresului, se pare că prezint toate manifestările unui stress de toată frumuseţea :))…
februarie 16, 2008 at 8:58 am
Lucrez la o firma in care este putin de munca ;i o atmosfera lejera. Dar “se da cu stangu’ in dreptu’” din cauza lipsei de organizare din partea directorului. Firma este mica: 8-9 angajati. Am incercat sa discut cu directorul. Omul este inteligent, dar discutiile cu el sunt lipsite de logica. Mai are 2-3 ani si iese la pensie. Il doare in cot de viitorul firmei (altcineva este patron) si de organizarea ei.
).
Discutiile cu el si lipsa organizarii erau pentru mine un stres foarte mare, uneori plecam de la servici mergand in zig-zag, precum betivii. Cineva a spus odata (iunie 2007): “la firma asta ori innebunesti ori devii nesimtit”.
Cu o ciuda ne-mpacata mi-am soptit atunci in barba: eu nu innebunesc.
Si am inceput “o munca cu mine insumi” de a deveni nesimtit (as fi putut spune nepasator, dar nu compenseaza lipsa aia de organizare
Nu mi-a fost usor, dar peste 3-4 luni deja nu ma mai interesa problemele firmei.
februarie 16, 2008 at 9:16 pm
@lavu
Important e ce faci cu acest stres. Chiar daca recunoastem simptomele facem pasi spre schimbare, numai daca ne deranjeaza foarte mult in viata de zi cu zi.
@rast Am avut si eu joburi la fel, dar nu am suportat foarte multi timp, am plecat in mai putin de 6 luni.
februarie 17, 2008 at 6:57 am
@Szerena Si eu as plecaaaaa… dar am o problema de mentalitate a angajatorilor acestor vremuri. Sunt programator si am 39 de ani.
Nu numai ca anunturile de angajare sunt de tipul: “cautam programator, sub 30 ani…..”, am trimis CV-ul la multe firme, nu am primit nici un raspuns.
Poate ar fi interesant sa scrii in blog, cate ceva de mentalitatea angajatorului de a cauta tineri sub 30 de ani.
februarie 18, 2008 at 8:27 am
@rast Stiu despre ce vorbesti, experienta aceasta au avut-o si parintii mei din pacate…. Poate odata voi scrie si despre acest lucru.
februarie 20, 2008 at 2:10 am
stresul apare si este puternic inradacinat atunci cand nu esti sincer cu tine insuti, nu accepti ideea ca: nu toate lucrurile iti reusesc … stresul este o himera care ar putea fi inlaturata pentru todeauna daca stii sa-ti folosesti spiritul intru’ adevar.
februarie 20, 2008 at 8:56 am
@Sky Da, stresul ar putea fi inlaturat de tot. Numai ca, foarte putini sunt capabili de acest lucru.
Eu intotdeauna am avut o stima deosebita pentru cei care au reusit… si o dorinta puternica, sa reusesc si eu.
februarie 20, 2008 at 1:02 pm
orice imi poti parea dar nu o persoana stresata - cel putin din ce citesc pe paginile tale … nu cred ca ai probleme la capitolul asta.
februarie 20, 2008 at 2:45 pm
@Sky :)) Imi dau toata silinta.
iunie 11, 2008 at 10:28 am
[...] Sa stii sa te ridici dupa ce ai cazut [...]