M-a inspirat acest articol, sa scriu despre ce se intampla cu noi dupa terminarea facultatii? Scriu din experienta proprie si a tuturor celor care si-au impartasit povestile cu mine.

Despre Unii, scriu doar pe scurt. Ei stiu deja ce vor face. Au viitorul “asigurat” intr-un fel, sau altul. Poate are tata o firma, care ii sta la dispozitie pana la pensie. Poate respectivul/a a invatat mult si a primit o bursa undeva departe. Poate a castigat la loterie. Poate nu-si doreste nimic extraordinar de la viata, si nu se streseaza foarte mult, cu ce il/o asteapta.

Iar acum sa vedem ce fac Altii. Voi vorbi mai in detaliu despre acest grup, pentru ca, din ce am observat eu, acestia reprezinta 60-70% din toti studentii care termina facultatea. Poate chiar si mai mult. Nu am facut o cercetare exacta, asa ca nu am detalii statistice, dar consider subiectul destul de important pentru a scrie despre el.

Dl. iXulescu termina facultatea. Super! Acum “poate incepe viata adevarata”. Acum e liber. Ce bine e! Si incepe sa isi faca planuri. (Daca nu le-a facut pana acum, dar in cazul acesta s-ar incadra in categoria Unii.) Sa vedem, ce il asteapta:

  1. Are o specializare si vrea sa lucreze – A terminat o facultate cu care isi poate gasi de lucru usor, cu o specializare cautata de angajatori. Si incepe cautarea. Daca isi gaseste, e fericit, e bine si cu salar mic, si fara multe pretentii, pana isi face macar exercitiul in domeniu. Poate are noroc, si va avea parte de o cariera buna, stralucita, acceptabila, etc. (fiecare cum isi doreste)
  2. Are o specializare si vrea sa lucreze…daaar – … a terminat o facultate care nu iti da sansa sa te angajezi prea usor. (Probabil un domeniu care i s-a parut inca din perioada liceului frumos si folositor. Doar ca, s-a dovedit a fi chiar opusul.) Iarasi incepe cautarea. Si incep refuzurile. Amagirile. Sentimentul de a fi nefolositor pe lumea asta. Intrebari fara raspuns. Criza. De obicei se termina prin decizia de a se reprofila sau prin gasirea si acceptarea unui loc de munca care nu are nimic de-a face cu specializarea lui.
  3. A terminat facultatea pe care a vrut-o mama si tata. In acest caz intervine punctul 1 si punctul 2, dar la un alt nivel. Pe langa sentimente de frustrare, inutilitate si intrebari de genul Ce vreau eu in lumea asta? respectivul are parte si de Nu vreau sa fac asta! Nu pot sa-mi inchipui viata lucrand in acest domeniu! Nu ma face fericit! (Asta pe langa faptul ca in toti anii facultatii, se simtea ca boul trimis la abator.<scuzati expresia>) Deci ori 1. continua in acel domeniu si va fi nefericit toata viata, ori 2. va schimba, va alege el insusi ce isi doreste de la viata. (Va dati si voi seama, care este alegerea cea mai fericita in aceste conditii. <Despre cei care nu se opun dorintei parintilor, voi scrie intr-un alt post. Si va voi spune si de ce nu se opun.>)
______________________________
Concluzia 1:
Faceti facultatea pentru ca va place! pentru ca va intereseaza! pentru ca veti avea sanse sa va gasiti de lucru! pentru ca voi vreti asa!!
Concluzia 2:
Nu va plasati dosarele peste tot, gandindu-va: Ce o fi, o fi, D. va alege in locul meu! Ei va spun ceva. Nu va alege. Ne-a dat dreptul de alegere libera. Ca sa invatam sa acceptam consecintele actelor noastre.
Concluzia 3:
Daca v-ati trezit in primul an (sau chiar in ultimul) ca nu va place, ca ati dat-o in bara (stiu ca e greu de recunoscut): Alegeti un domeniu nou! Nu va ganditi ca ati platit 1-2 ani! Atunci cand veti fi nemultumiti toata viata cu specializarea pe care o aveti, nu banii vor conta. Atunci veti simti ca ati da orice sa va intoarceti si sa faceti alegerea buna. Dar poate va fi prea tarziu. Cine stie?…
______________________________
Mai sunt si alte cazuri, evident, ca nu le-am acoperit pe toate, doar pe cele care mi s-au parut mai urgente si mai importante.
Daca aveti sa povestiti cazuri asemenatoare sau diferite, ori chiar sfaturi pentru altii, astept comment-urile voastre!
Acest post reflecta parerea mea personala, si nu cazuri care se intampla astfel tot timpul si cu toata lumea. Doar cu unii.
Va doresc sa scapati de criza de dupa facultate si sa puteti fi multumiti! :)
Astept parerile voastre!

7 Responses to “Dupa facultate suntem liberi. Si atunci…ce?”

  1. Laci Says:

    Eu cred ca, indiferent de specializare, daca esti bun in ceea ce faci, sigur vei avea si loc de munca! Diploma nu e o garantie pentru asta, e numai un fel de ‘pasaport’.

    Insa … daca ramai numai un simplu angajat toata viata, care lucreaza pentru patron/stat, atunci nu vei avea niciodata bani suficienti. (vezi Robert Kiyosaki):)

    Super Articolu’! Congratulations!

  2. Szerena Says:

    Mersi! De acord si cu primul paragraf si cu Kiyosaki… :)

  3. lamya777 Says:

    uite, eu vroiam psihologie, am ajuns la ASE…am invatat in liceu sa imi placa economia, sa o inteleg, iar acum imi dau seama ca este mult mai bine asa. Fac ceva care imi place, chiar daca nu extraordinari si cu banii castigati din asta pot face ceea ce iubesc cu adevarat.
    mai este un caz destul de important, cel al meu… adica, studenti care lucreaza din timpul facultatii din diverse motive. am castigat enorm in cei doi ani de cand lucrez, iar la facultate m-am mentinut. a fost greu, insa am reusit. cred ca voi scrie curand despre puterea de a reusi…
    oricum, totul este mult prea complex, ma uit in jurul meu iar pe unii oameni nu ii pot intelege chiar daca ii cunosc foarte bine…paradoxal.
    in fine, sunt multe de spus pe aceasta tema. oricum, ma bucur ca te-am inspirat si astept sa citesc si alte “analize” ale personalitatii :)

  4. Szerena Says:

    @lamya777 Ma bucur pentru tine, ca lucrezi intr-un domeniu care iti place. :) Si eu am norocul acesta.

    Despre cei care lucreaza la facultate, pot spune 2 lucruri:
    1. ajung sa-si faca experienta in domeniu lor, si isi vor gasi mult mai usor loc de munca=>happy end
    2. atunci cand ar fi cazul sa termine facultatea, vor fi total fara energie, sau nu mai pot tine pasul cu noutatile din domeniul lor, fapt care le ingreuneaza gasirea unui loc de munca daca e cazul (aceasta afirmatie se bazeaza pe spusele unui prieten de-al meu, care e programator, si mi-a povestit ca ei angajeaza mai usor tineri care nu au lucrat in timpul facultatii, ei fiind inca plini de energie si entuziasm; dar domeniul programarii oricum e diferit, “viata” lor e mai scurta, ca si in cazul sportivilor, modelelor, etc.)

  5. scorpse Says:

    tu ai avut noroc. Ai putut lucra din timpul facultatii un job normal. Deh ase e mullt mai easy.
    Ce zici de cei care au 40 de ore/cursuri/laboratoare pe saptamana. In speta cei de la poli.
    NU se paote lucra in timpul saptamanii sa ai si note mari, etc.

    cat despre programare :d. este alt domeniu, dar si aici gasesti si buni si rai, si creativi si rutinisti, si activi si lesinati. Depinde ce cauti. De multe ori cei in cauza nici nu au facut facultate de profil.

  6. lamya777 Says:

    mai, sunt de acord ca pt cei gen Poli este imposibil sa si lucreze, cunosc cazul. insa la majoritatea facultatilor, in afara de poli si medicina, se poate! cu privire la notele mari…nu ma laud, nu dau cifre, insa se poate. recunosc ca am avut si eu putin noroc si putin mai multa energie ca sa le fac pe toate :)

  7. Karoly Says:

    Szerusz, érdekes bejegyzés mindenesetre. Szerintem az egyetemi időszakban még szabadabb vagy, mint utánna. Én nagyon szerettem az egyetemi éveimet.


Leave a Reply