Daca ai lua-o de la inceput, ce ai face altfel?

Batranii spun ca, ai o viata fericita daca, uitandu-te inapoi, nu regreti nimic din ceea ce ai facut.

Oare cati dintre noi putem spune acest lucru? Daca ne uitam acum, in momentul prezent la viata noastra de pana acum, probabil ne e usor sa spunem unde am gresit, ce am face altfel. Dar atunci cand aveam ocazia, am ratat-o.

Exista o zicala care spune, ca e mai bine sa inveti din greselile altora, pentru ca nu vei avea o viata atat de lunga, sa poti invata doar din greselile proprii. Adevarat. Ii vedem pe altii cum o dau in bara, si astfel avem sansa, ca noi sa nu o facem.

Oare exista posibilitatea sa traim fara regrete? Cum ar fi bine sa ne traim viata, ca sa putem spune la final: mi-a facut placere, nu regret nimic.

M-am gandit, ce as face eu, daca m-as putea intoarce in timp. Cred, ca mi-as pretui mai mult prietenii.

Daca ai avea sansa s-o iei de la inceput (viata, relatia, facultatea, locul de munca, firma pe care o conduci) ce ai face altfel?……

Oare sa ma schimb pentru El…?

Ieri mi-a povestit o prietena despre prietenul ei, care nu e de acord ca ea sa isi taie parul. Si mi-am amintit de multe cazuri de care am auzit (si am si patit), in care Ea a facut / nu a facut ceva doar pentru ca a vrut El, sau invers.

Si imi pun intrebarea pana unde putem merge in a ne schimba pentru EL? Sau pentru EA?

Sa spunem ca ai o relatie, si e super ok, pana iti dai seama ca jumatatea ta ar prefera sa fii un pic altfel. Deci poate renunti la parul taiat scurt, pentru ca El sa te vada in continuare”femeie”. Poate stai cu Ea la un film siropos, doar pentru ca este important sa petreceti seara impreuna.

Si poate Ea te face sa “te comporti” ca un barbat adevarat, si langa Ea simti ca esti un erou! Dar nu ai voie sa dai gres…..

Poate langa El esti o “femeie cum ai visat”, dar numai daca esti frumos imbracata, stii sa gatesti mancaruri bune, esti inteligenta si ai succes in cariera, si pe langa astea ai timp sa mergi des la coafor/cosmetica.

Va intreb unde tragem linia?… Cat ai voie sa”ceri”de la celalalt? Si cat e bine sa accepti?

Despre inceputuri de drum…

To get through the hardest journey we need to take only one step at a time, but we must keep on stepping. (Chinese Proverb.)

 

Am stat azi si m-am gandit oare ce as putea spune la cei care nu suporta inceputurile de drum? Adica, au in fata sanse, sperante, chiar planuri…. si nu incep… nu fac primul pas… totul ramane la nivel de teorie…de vis.

Fiecare dintre noi folosim alte metode de a ne rezolva problemele. Iata doua strategii opuse, care se pot folosi:

Strategia 1

1. Inchipuie-ti, care ar fi cel mai rau lucru care s-ar putea intampla.
2. Vizualizeaza acea situatie, si incearca sa te obisnuiesti cu ea.
3. Imagineaza-ti cum ai putea sa o accepti.
4. Accepta situatia. (cel mai rau lucru care s-ar putea intampla)
5. Dupa ce ai acceptat-o, fii sigur, ca orice ar fi, va fi mai bine decat ceea ce ai acceptat deja.
6. Fa primul pas!

Strategia 2

1. Vizualizeaza rezultatul pe care il doresti.
2. Imagizeaza-ti ca ti-ai atins scopul: unde esti? cum te simti? ce ganduri ai?
3. Fa primul pas!

Va sugerez sa alegeti strategia cu care va simtiti bine, care credeti ca functioneaza in cazul vostru. Eu personal daca am ceva important de realizat intotdeauna imi spun, ca nu exista, sa nu reusesc. E drept, cam perfectionista teorie, dar pentru mine functioneaza. Ma rog… 90%, ca PERFECT oricum nu exista

Ce ne spune corpul? Abordare psihosomatica.

Vi s-a intamplat vreodata sa va imbolnaviti, si sa nu gasiti nicio explicatie biologica? De exemplu v-ati racit, dar nu ati stat in frig, nu ati baut apa rece, nu ati uitat geamul deschis… Si totusi. Sau de ani de zile va luxati gleznele, din cand in cand, in momentele cele mai neasteptate, cand ati avea cel mai mult de umblat.

Mie mi s-a intamplat. Si am inceput sa caut alte explicatii. Pentru ca ele exista, chiar daca nu sunt atat de evidente.

Exista o teorie, conform caruia ar fi indicat sa avem grija de sufetul nostru si mintea noastra. In cazul contrar, corpul nostru “are grija de noi”, si ne atentioneaza.

De exemplu, facem prea multe in viata: lucram, invatam, avem grija de altii si ar cam fi timpul sa ne odihnim, sa reducem stresul dar nu vrem sa constientizam acest lucru, nu suntem receptivi la micile semne. Asa ca, deodata, avem nevoie de o “invatatura de minte” si intr-o zi ne trezim cu glezna luxata, ca sa nu mai fugim dintr-o parte in alta. Astfel, daca nu ne-am oprit in cunostinta de cauza, acum suntem “obligati” sa ne oprim, si avem sansa sa ne dam seama, sa intelegem ce se intampla si eventual sa schimbam. Asta daca nu ne dorim sa se intample si alte “atentionari”.

Literatura de specialitate a adunat o lista intreaga cu semnificatia bolilor si durerilor. De exemplu:

• dureri de cap – trebuie sa iau decizii, sunt incordat, etc.; lucruri care imi provoaca “dureri de cap” si la nivel simbolic
• dureri de spate – fac prea multe, fara sa ma sustina cineva, “am multe pe spate”
• fracturi – lipsa flexibilitatii; am “rupt” cu trecutul, vreu noi inceputuri in viata….. etc.

Ce putem face ca sa ne dam seama de adevarata explicatie a bolii noastre? Putem cauta raspunsul la intrebari de genul:

De ce m-am imbolnavit? La ce ma obliga aceasta boala? Ce imi transmite corpul prin boala mea?

Putem incerca sa fim sinceri cu noi insine, si sa ascultam vocea interna. Si mai mult ca sigur vom gasi raspunsul.

Cheia succesului

Intr-o zi, un om s-a apropiat de JP Morgan, i-a aratat un plic inchis, si i-a zis:

-”Domnule! Am in mana, cheia succesului. As vinde-o bucuros pentru $25.000. Va intereseaza?”

JP Morgan i-a raspuns:

-”Nu stiu ce aveti in plic. Dar daca mi-l aratati si imi place, va dau cuvantul meu, ca va platesc banii.”

Omul, a fost de acord. JP Morgan a deschis plicul, si a scos o singura bucata de hartie. A privit-o pentru 3 secunde. Apoi, fara nici o clipire, a dat omului $25.000.

Pe hartie scria:

1. In fiecare dimineata, scrie-ti o lista, cu ce trebuie facut in ziua respectiva.
2. Fa-le.

Gelozia. e normal, sau e boala?

 

Faptul ca tocmai am citit un articol despre Gelozie: Este gelozia o boala? , m-a facut sa astern niste ganduri despre acest subiect.

Parerea mea este ca putem face legatura intre gelozie si inceredea in sine a persoanei geloase.

Daca ai incredere in tine:

• te simti ok cu gandurile si sentimentele proprii
• stii, ca ai ce oferi partenerului/partenerei intr-o relatie
• esti constient ca nimeni nu e perfect, nici tu, nici partenerul/partenera, si te simti ok cu acest lucru
• accepti greselile proprii, fara sa te simti vinovat tot timpul, daca ceva nu iese bine
• ai incredere in celalalt, dar esti impacat si cu gandul, ca daca vrea sa plece, e mai bine asa, decat sa te intrebi o viata intreaga…

E de inteles, ca nu suntem intotdeauna in stare sa simtim si sa gandim atat de clar, mai ales daca si emotiile isi spun cuvantul. Totusi, daca deseori suntem gelosi, putem sa ne punem cateva intrebari: de ce ma tem? cata incredere am in abilitatile proprii? ce as putea face, daca s-ar intampla ce e mai rau? cum as putea trece peste sentimentele negative?… cum as putea accepta?…

Daca e ok sau nu in relatia voastra, numai voi o stiti… Face bine daca e putin, sau face rau daca e mult? Concluziile le trageti voi.

Scopul nostru, cel de toate zilele… da ni-l noua astazi.

cat este de important sa avem scopuri in viata?… lucruri pe care dorim sa le facem anul acesta, luna aceasta…. sau chiar astazi.

unii isi planifica foarte strict zilele, iar altii niciodata nu stiu unde se vor afla si ce vor face, peste 30 minute.

pentru unii, a-si planifica viata este un necesar, ei mentinand asfel controlul. pentru altii, a avea scopuri inseamna a fi legat de maini si de picioare.

deci, care-i partea buna in a ne stabili scopurile?

• astfel, avem o imagine clara despre ce ne dorim
• stim (ne decidem) ce strategii putem folosi pentru atingerea lor
• ne simtim mai siguri pe noi
• avem mai mult entuziasm si optimism
• trecem cu usurinta peste teama
• avem o directie stabilita
• vom avea intotdeauna sperante

de ce ne e teama atunci cand nu ne stabilim scopuri?

• ca astfel va trebui sa ne tinem de planuri, si nu vom fi liberi in alegerea altui drum
• ca nu vom reusi
• ca nu ne stim clar prioritatile
• ca nu ne putem decide
• ca astfel, vom fi nevoiti sa ne responsabilizam
• ca va trebui sa raspundem de consecintele actelor noastre

Iata o technica, care te ajuta in stabilirea scopurilor. Inainte sa iti stabilesti scopurile, raspunde la urmatoarele intrebari:

Care sunt lucrurile…

1. …pe care le vreau si nu le am? (achieve – a realiza)
2. …pe care le vreau dar deja le am? (preserve – a mentine)
3. …pe care nu le vreau si nu le am? (avoid – a evita)
4. …pe care nu le vreau dar le am? (eliminate – a indeparta)

Cum vad eu pacea pe pamant? sau Comunicarea Asertiva

Vreti pace? Nimic mai simplu! Comunicati asertiv!

Despre subiectul comunicarii s-a scris mult, si se va scrie in continuare. Fapt care, pentru mine inseamna ca nu e nici pe departe rezolvata problema comunicarii. Ii spun “problema“, dar il pot numi “intrebare”, “aspect discutabil”, etc. care suna cam asa:

1. Cum pot sa comunic mai bine, mai eficient?
2. Cum pot sa spun ce am pe suflet?
3. Cum pot spune “NU”, fara sa-l ranesc pe celalalt?
   
4. Cum pot sa port o discutie, conversatie cu o fata (un baiat, un coleg, un anjagat, etc.)?
   

 Ma pregatesc pentru un training de comunicare, asa ca, m-am gandit sa va impartasesc o parte din acest subiect, daca tot sunt in tema.

In acest articol voi vorbi despre punctul 4. Cum pot spune “NU”, fara sa-l ranesc pe celalalt?

Ati fost vreodata nervosi, suparati sau frustrati?

Banuiesc ca raspunsul ar fi: “- Daaaaa.”

Si, ce ati facut?

“- Pai, am fost nervos pe seful meu care ma crede tampit, m-am dus acasa si m-am certat cu prietena mea.”

“- M-am enervat pe colega de apartament care nu spala niciodata vasele, si m-am certat cu colegii de camera.”

“- M-am suparat pe El, deoarece iarasi m-a lasat balta, si am plans o noapte intreaga.”

“- M-am dus sa ma intalnesc cu un prieten bun, si iarasi m-a lasat sa astept ca prostu’, pana in sfarsit a aparut. Desi m-am hotarat ca nu astept mai mult de 10 minute, nu am putut sa plec. Ne-am certat urat, pentru ca nu s-a intamplat prima data, sa intarzie.”

Poate, multi dintre voi, va regasiti in raspunsurile de mai sus. (Am folosit exemple din viata reala al multora dintre noi.) Ne suparam pe cineva, nu ne place un lucru si ce facem ca rezultat?

• Ii spunem, si ne certam.
• Nu ii spunem, dar sentimentele noastre fata de respectivul/a se schimba incet-incet.
• Ne simtim nasol. Frustrati. Nervosi. Suparati.

Care ar fi solutia buna? Sa nu ramanem singuri cu ceea ce avem de spus, dar nici sa nu-l ranim pe celalalt. Aceasta solutie se numeste asertivitate, si este de fapt un stil de comunicare.

 

Sunteti asertivi daca: spuneti celeilalte persoane ce va deranjeaza, punand accentul pe problema, si nu pe persoana! Si acest lucru il faceti in trei pasi:

Ii spuneti 1. cum va simtiti. 2. ce va deranjeaza. si 3. care este solutia voastra la problema.

NU (Agresiv): Ce nesuferit esti, iarasi ai intarziat!

DA (Asertiv): (1) Simt ca nu ma respecti, (2) pentru ca ma faci sa astept foarte mult dupa tine. (3) As dori, ca data viitoare sa imi spui din timp ca intarzii. (sau: as dori ca data viitoare sa nu ma faci sa astept, etc.)

 

Daca folosim stilul asertiv de comunicare nu inseamna ca ne-am rezolvat toate problemele, sau ca vom fi fericiti cu cei din jurul nostru, DAR, in loc de multe frustrari si certuri, vor avea loc discutii linistite si sincere, care vor creste calitatea relatiilor noastre si eficienta comunicarii noastre cu lumea.

Stilul asertiv nu este o reteta fixa, pe care il puteti folosi oricand si cu oricine. Dar este o metoda de a fi sinceri cu noi insine si cu ceilalti. O metoda de a spune ce ne deranjeaza, fara sa ranim sentimentele celuilalt.

Incercati. Fiti asertivi! Si vedeti ce se intampla…

Cum sa incepi saptamana cu energie?

• la sfarsit de saptamana fa-ti o balanta cu ce ai realizat, ce vei schimba si ce vei imbunatati
• realizeaza-ti un plan de cadouri pentru saptamana urmatoare: fa-ti un cadou in fiecare zi (o intalnire cu un prieten vechi, o cafea buna, o vizita, etc.)
• dormi 30 minute mai mult luni dimineata – asta inseamna sa pregatesti unele lucruri duminica seara, sa poti economisi timp
• stabileste-ti niste scopuri pentru urmatoarea saptamana si descrie-ti in gand pasii prin care le vei atinge
• luni, ridica-te din pat in mometul cand auzi ceasul, fara sa mai stai 10 minute, gandindu-te: vai ce nasol. e deja luni! in schimb gandeste te: e luni. ma pregatesc pentru o saptamana superba!
• in timp ce te imbraci, repeta-ti scopurile, si lucrurile frumoase pe care le vei face in aceasta saptamana
• nu uita de dusul rece, micul dejun sanatos si muzica preferata
• zambeste! o noua saptamana= o noua sansa!

Sa aveti doar saptamani frumoase, pline de energie!

Dupa facultate suntem liberi. Si atunci…ce?

M-a inspirat acest articol, sa scriu despre ce se intampla cu noi dupa terminarea facultatii? Scriu din experienta proprie si a tuturor celor care si-au impartasit povestile cu mine.

Despre Unii, scriu doar pe scurt. Ei stiu deja ce vor face. Au viitorul “asigurat” intr-un fel, sau altul. Poate are tata o firma, care ii sta la dispozitie pana la pensie. Poate respectivul/a a invatat mult si a primit o bursa undeva departe. Poate a castigat la loterie. Poate nu-si doreste nimic extraordinar de la viata, si nu se streseaza foarte mult, cu ce il/o asteapta.

Iar acum sa vedem ce fac Altii. Voi vorbi mai in detaliu despre acest grup, pentru ca, din ce am observat eu, acestia reprezinta 60-70% din toti studentii care termina facultatea. Poate chiar si mai mult. Nu am facut o cercetare exacta, asa ca nu am detalii statistice, dar consider subiectul destul de important pentru a scrie despre el.

Dl. iXulescu termina facultatea. Super! Acum “poate incepe viata adevarata”. Acum e liber. Ce bine e! Si incepe sa isi faca planuri. (Daca nu le-a facut pana acum, dar in cazul acesta s-ar incadra in categoria Unii.) Sa vedem, ce il asteapta:

1. Are o specializare si vrea sa lucreze – A terminat o facultate cu care isi poate gasi de lucru usor, cu o specializare cautata de angajatori. Si incepe cautarea. Daca isi gaseste, e fericit, e bine si cu salar mic, si fara multe pretentii, pana isi face macar exercitiul in domeniu. Poate are noroc, si va avea parte de o cariera buna, stralucita, acceptabila, etc. (fiecare cum isi doreste)
2. Are o specializare si vrea sa lucreze…daaar – … a terminat o facultate care nu iti da sansa sa te angajezi prea usor. (Probabil un domeniu care i s-a parut inca din perioada liceului frumos si folositor. Doar ca, s-a dovedit a fi chiar opusul.) Iarasi incepe cautarea. Si incep refuzurile. Amagirile. Sentimentul de a fi nefolositor pe lumea asta. Intrebari fara raspuns. Criza. De obicei se termina prin decizia de a se reprofila sau prin gasirea si acceptarea unui loc de munca care nu are nimic de-a face cu specializarea lui.
3. A terminat facultatea pe care a vrut-o mama si tata. In acest caz intervine punctul 1 si punctul 2, dar la un alt nivel. Pe langa sentimente de frustrare, inutilitate si intrebari de genul Ce vreau eu in lumea asta? respectivul are parte si de Nu vreau sa fac asta! Nu pot sa-mi inchipui viata lucrand in acest domeniu! Nu ma face fericit! (Asta pe langa faptul ca in toti anii facultatii, se simtea ca boul trimis la abator.<scuzati expresia>) Deci ori 1. continua in acel domeniu si va fi nefericit toata viata, ori 2. va schimba, va alege el insusi ce isi doreste de la viata. (Va dati si voi seama, care este alegerea cea mai fericita in aceste conditii. <Despre cei care nu se opun dorintei parintilor, voi scrie intr-un alt post. Si va voi spune si de ce nu se opun.>)

______________________________

Concluzia 1:

Faceti facultatea pentru ca va place! pentru ca va intereseaza! pentru ca veti avea sanse sa va gasiti de lucru! pentru ca voi vreti asa!!

Concluzia 2:

Nu va plasati dosarele peste tot, gandindu-va: Ce o fi, o fi, D. va alege in locul meu! Ei va spun ceva. Nu va alege. Ne-a dat dreptul de alegere libera. Ca sa invatam sa acceptam consecintele actelor noastre.

Concluzia 3:

Daca v-ati trezit in primul an (sau chiar in ultimul) ca nu va place, ca ati dat-o in bara (stiu ca e greu de recunoscut): Alegeti un domeniu nou! Nu va ganditi ca ati platit 1-2 ani! Atunci cand veti fi nemultumiti toata viata cu specializarea pe care o aveti, nu banii vor conta. Atunci veti simti ca ati da orice sa va intoarceti si sa faceti alegerea buna. Dar poate va fi prea tarziu. Cine stie?…

______________________________

Mai sunt si alte cazuri, evident, ca nu le-am acoperit pe toate, doar pe cele care mi s-au parut mai urgente si mai importante.

Daca aveti sa povestiti cazuri asemenatoare sau diferite, ori chiar sfaturi pentru altii, astept comment-urile voastre!

Acest post reflecta parerea mea personala, si nu cazuri care se intampla astfel tot timpul si cu toata lumea. Doar cu unii.

Va doresc sa scapati de criza de dupa facultate si sa puteti fi multumiti!

Astept parerile voastre!