http://blog.szerena.eu

A fost nevoie de o schimbare pentru acest blog.

…Asa ca, l-am mutat pe adresa:

blog.szerena.eu

si va astept cu drag sa va spuneti parerea, intrebarile si comentariile.

De acum incolo, ne vedem pe noul blog.

Drumul de la psiholog la psihiatru

M-ati rugat mai demult sa va scriu despre diferenta dintre psihologie si psihiatrie.

O consider o idee buna, cu atat mai mult, cu cat domeniul psihologiei incepe sa devina interesant pentru tot mai multi. Persoanele care sunt interesate de dezvoltare personala si incep sa asculte, sa citeasca, sa discute, intalnesc de fapt domeniul psihologiei. In primul rand urmeaza cateva cuvinte despre psihiatrie, acesta fiind un domeniu mai cunoscut si de catre omul de rand.

Ce inseamna Psihiatria?

Cei mai multi oameni stiu ce inseamna psihiatru: <<un fel de doctor, care da medicamente la oamenii care au probleme cu capul sau cu nervii>> La psihiatru ajung oamenii care incep sa se comporte intr-un mod ciudat, care devin incapabili sa aiba grija de ei insisi, care nu mai pot fi controlati, care nu mai pot trai impreuna cu altii pentru ca le fac rau sau incearca chiar sa se sinucida. Atunci ei ajung la psihiatru, care le da medicamente si ii trimite acasa cu tratament, sau ii interneaza in spital. Exemple de boli psihice care sunt/pot fi tratate de catre psihiatru: depresie majora, schizofrenie, alcoolism etc.

Ce inseamna Psihoterapia si Consilierea psihologica?

In ultimii ani, cel putin in orasele mai mari, a inceput sa fie un lucru normal ca oamenii sa se duca la psiholog (aici ma refer la psihoterapie sau consiliere).
Uneori si psihiatrii isi trimit pacientii in terapie. Dar ce inseamna de fapt sa mergi la psiholog? Cand e bine sa faci acest lucru?

Psihologul poate face:

PSIHOTERAPIE

1. cu bolnavi psihici – care sunt in stare grava, care sunt trimisi de catre psihiatru (dupa ce au fost tratati cu medicamente, gandesc lucid, si sunt in stare sa lucreze in terapie)

• de exemplu: persoana cu depresie majora, care este / a fost sub tratament medicamentos, si i se recomanda psihoterapie pe langa medicamente;

2. cu bolnavi psihici – care sunt inca in stare de debut sau sunt minore

• de exemplu: persoana cu depresie usoara pe care o poate ajuta psihoterapia, fara tratament medicamentos;

CONSILIERE

3. cu oameni normali – care au probleme minore in viata lor, dar aceste probleme ii impiedica sau ii deranjeaza in a avea o viata asa cum si-o doresc

• de exemplu: persoane care au incredere de sine scazuta, persoane care vor sa invete autocunoastere, persoane care vor sa se adapteze mai bine la stres, persoane care au cosmaruri, etc.

O problema simpla de consiliere poate sa devina complexa si majora in timp, daca nu este rezolvata corect.

Domeniile de specialitate descrise mai sus, au de-a face cu stadiile tot mai grave ale unei probleme:

1. consilierea ajuta la probleme minore, pe care oricine le are (le poate avea)
2. psihoterapia ajuta la probleme mai mari, care devin (sau pot deveni) boli psihice
3. psihiatria (impreuna cu psihoterapia) rezolva cazurile cele mai grave, care sunt deja boli psihice, si nu pot fi rezolvate doar de catre psiholog.

O alta diferenta intre psihiatru si psiholog, in afara de tipurile de pacienti:

• Oamenii ajung de obicei la psihiatru trimisi sau dusi de altii, si mai putin din vointa proprie.
• La psiholog, omul merge din propria vointa (daca nu, atunci terapia nu va avea efectul dorit), atunci cand el simte ca are nevoie de ajutor si vrea sa isi rezolve o problema.

M-am maritat!

Salut!

Am lipsit in ultimul timp cu noi postari, dar credeti-ma, am avut motive intemeiate:

Mi-am organizat nunta de vis. ))

A fost obositor (partea de organizare), dar rezultatul a fost super, chiar cum ne-am dorit.

Va multumesc pentru rabdare, si va promit ca de acum incolo voi fi din nou prezenta cu articole interesante.

Mai jos, ne puteti vedea la primul dans:

Drepturile asertive si linistea sufleteasca

“Linistea sufleteasca” fiecare o atinge in felul propriu: prin acceptarea de sine, prin incredere de sine crescuta, prin viata sociala, prin religie, prin new age, prin petrecerea vietii intr-o casuta la “sfarsitul lumii”, etc. Drumurile sunt multe si variate.

In acest articol doresc sa punctez o cale, care pe unii ii poate duce spre liniste sufleteasca: ASERTIVITATEA.

(Gasiti info in plus despre asertivitate in articolele mele scrise mai demult, AICI.)

Asertivitatea este de fapt un mod corect (fata de tine si de ceilalti) de a comunica, de a spune ce ai pe suflet. Si implicit include o lista de “drepturi”, pe care o numim drepturile asertive.

Atunci cand lucrez cu un grup de oameni pe teme de comunicare, inteligenta emotionala, dezvoltare personala etc., deseori folosesc urmatoarea lista cu aceste drepturi asertive, pentru a evidentia importanta acestora:

1. Am dreptul sa decid care sunt scopurile şi prioritatile mele

2. Am dreptul sa am valori, convingeri, opinii proprii

3. Am dreptul sa nu justific viata mea

4. Am dreptul sa spun celorlalti cum sa se comporte cu mine

5. Am dreptul sa ma exprim fara sa-l ranesc pe celalalt

6. Am dreptul sa spun NU sau NU STIU sau NU INTELEG sau NU MA INTERESEAZA

7. Am dreptul sa cer informatii si ajutor

8. Am dreptul sa fac greseli, sa ma ma razgandesc

9. Am dreptul sa fiu acceptat asa cum sunt

10. Am dreptul uneori la performante mai scazute decat potentialul meu

11. Am dreptul la relatii de prietenie cu persoane cu care ma simt okey

12. Am dreptul sa imi schimb prietenii

13. Am dreptul sa ma schimb, sa ma dezvolt in viata aşa cum imi doresc

Atunci cand am citit prima data aceasta lista, acum cativa ani, am fost de-a dreptul mirata. Mi-am dat seama ca, in cazul unor drepturi nici nu m-am gandit ca se inteleg de la sine, si am fost cumva multumita ca cineva mi-a transmis acest lucru prin lista pe care o tineam in mana.

(Cauza pentru care nu m-am gandit la aceste drepturi, au fost niste reguli intiparite in inconstienul meu, care de fapt imi conduceau viata. Dar despre aceste reguli voi scrie intr-un articol viitor…)

Poate vi s-a intamplat si voua sa nu va vina sa credeti ca unele drepturi din lista reprezinta chiar dreptul vostru de a fi, de a reactiona la lumea care va inconjoara. Asa ca, va ofer aceasta lista spre “folosinta”.

Aveti curajul sa traiti cu ea, pentru ca e dreptul vostru.

X

Tu ce drum ai ales?

Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.

La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.

Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.

A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.

Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.

x

Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.

Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.

Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.

x

Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.

-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.

-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.

-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.

Companii si tipuri de personalitate…

Dupa cum toti stim, exista companii mici de

5-10 angajati si deasemenea exista companii mari, de la 50-100 angajati in sus. Pana aici e clar.

Sa vedem cum sunt si ce ofera mai in detaliu companiile mici:

X

Plusuri:

• sunt mai flexibile
• iti pot oferi un post mai important in organigrama
• iti ofera putere de decizie mai mare
• au nevoie de oameni creativi, ca sa se poate dezvolta
• iti dau libertate mai mare in efectuarea sarcinilor

Minusuri

• te platesc mai putin decat cele mari
• nu iti pot oferi foarte mare siguranta
• lucrurile nu sunt asa de clar stabilite
• nu au proceduri
• deciziile sunt luate de sefi, uneori intr-un mod subiectiv

In schimb, companiile mari:

Plusuri:

• iti ofera salar mare (deci poti trai fara grija zilei de maine)
• iti ofera tot felul de beneficii pe langa salar (abonament transport, masa la firma, abonament la inot, analize medicale, etc.)
• ai siguranta ca firma va exista si maine
• ai proceduri clare si reguli pentru indeplinirea sarcinilor

Minusuri:

• au nevoie de persoane care respecta regulile
• iti asigura foarte putina libertate de decizie
• independenta=0
• semnezi un “acord” conform caruia nu pleci de la firma x ani
• iti “ofera” moduri de a indeplini sarcinile prin proceduri, asa ca nu e nevoie sa te gandesti, sa cauti alternative (=sa te dezvolti)

Cu toate aceste minusuri, si companiile mici si companiile mari au oameni care doresc sa lucreze la ei.

De ce ar vrea cineva sa lucreze la o firma care nu il plateste indeajuns? Sau de ce ar vrea cineva sa lucreze la o companie cate il obliga sa “ramana” x ani?

X

Exista un chestionar de personalitate (CPI) care spune printre altele, ca exista 2 tipuri de persoane:

1. cei care adera la norme – adica le place sa aiba reguli de respectat; sunt de acord cu normele existente; unii chiar au nevoie de aceste reguli, altfel nu gasesc modalitati de rezolvare a sarcinilor
   
2. cei care nu respecta normele – au un sistem de valori personale; lor nu le place sa existe prea multe reguli, vor gasi noi modalitati de a face acelasi lucru, si nu se vor simti in largul lor intr-o situatie in care drumul e trasat de dinainte

Cei care adera la norme, sunt potriviti pentru o companie mare. Vor primi pachetul de reguli de care au nevoie, si vor fi ghidati prin proceduri la fiecare pas. Pachetul salarial si siguranta vor conta mult mai mult decat o eventuala independenta.

Cei care nu adera la norme, nu se vor simti in largul lor intr-o companie mare. Motivatia lor va scadea cu fiecare gand creativ refuzat pentru ca “nu asa sunt regulile la noi” sau “regula e regula pentru toti”. Ei vor cauta joburi unde au asigurata independeta, chiar daca salariul nu le va ajunge pentru tot ce au visat.

Deci ar fi bine sa avem o boaba de autocunoastere, dupa care sa facem alegerea fericita: siguranta si bani dar “bariere in dezvoltare”? sau independenta si creativitate dar slaba siguranta materiala?

_____________________________________________________

Cred ca povestea urmatoare va spune multe…

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

_____________________________________________________

Concluzia?…

X

(poza de pe: alwaysnewmistakes.files.wordpress.com, bkids.typepad.com, imagecache2.allposters.com)

De ce vrei sa te angajezi??

Saptamana trecuta am fost invitata la o prezentare pentru manageri, cu titlul “Cum sa-ti conduci oamenii“. Printre multe altele, s-a discutat si despre cum selectezi angajatul “perfect” (daca exista asa ceva) pentru postul care e tocmai liber.

Greutatea acestei sarcini depinde foarte mult de abilitatile si cunostintele managerului, de la: cate stie in acest domeniu, pana la ce nivel de inteligenta emotionala are (daca are).

Ei bine, atunci cand am ocazia sa particip la prezentari, traininguri, conferinte etc., de obicei ma astept sa aflu mai mult decat am stiut inainte de evenimentul respectiv. Asa ca am asteptat cu nerabdare, ce noutati voi auzi despre acest subiect.

La un moment dat specialistul care facut prezentarea, ne-a dat un exemplu:

“Atunci cand sunt la un interviu de obicei intreb candidatul: De ce vrei sa te angajezi? Daca imi spune: Pentru ca vreau sa am un job - atunci nu este omul meu, pentru ca nu va fi motivat. Sau daca imi spune: Pentru ca vreau sa invat, sa ma dezvolt – iarasi nu este omul meu, pentru ca nu am intentia sa il invat.”

Si a continuat cu cateva exemple bune de raspunsuri pentru care nu l-ar angaja pe candidatul respectiv…

Dupa ce a terminat lista de exemple, cineva din sala l-a intrebat: Okey, ce ar fi trebuit sa raspunda candidatul, ca sa il angajezi? Si spre mirarea noastra a celor care eram in sala, specialistul nu a stiut sa raspunda. Au urmat tot felul de raspunsuri evazive, si o izbucnire agresiva, dupa ce 4-5 persoane l-au intrebat acelasi lucru…

Concluzia o las voua.

X

Adevarul despre – de ce vrem sa ne angajam?…

NE ANGAJAM:

In primul rand:

• pentru ca tocmai am terminat facultatea
• pentru ca tocmai am ramas fara un job
• pentru ca nu ne putem plati chiria din banii parintilor
• pentru ca “asa trebuie”
• pentru ca nu avem bani pentru painea de maine
• pentru ca banca nu da imprumut somerilor

In al doilea rand:

• pentru ca ne dorim o cariera stralucita
• pentru ca ne plictisim acasa
• pentru ca vrem sa dovedim parintilor, prietenilor, sefului, sau in cel mai bun caz noua insine ca suntem buni, ca valoram ceva

NU NE ANGAJAM:

• pentru ca suntem foarte motivati sa lucram pentru altii
• pentru ca vrem sa aducem si mai multi bani in buzunarul sefului
• pentru ca simtim un impuls necontrolabil de a dezvolta afacerea sefului

Aceasta lista deriva logic din tipurile de motivatie:

Pana nu avem satisfacuta o motivatie de baza, nu ne putem concentra la celelalte. Deci daca o persoana nu are job, el se va concentra la: mancare, casa, bani, etc. si nu la afirmare, cariera, etc.

x

Ceea ce mi-e greu sa inteleg: Daca persoanele care angajeaza, stiu adevarul….. de ce pun intrebari stupide, dupa care angajeaza candidatii care stiu sa minta frumos si nu ii angajeaza pe cei sinceri??…

…Voi ce credeti?

X

(poza de pe: imagineeringezine.com, img.timeinc.net)

Ai curajul sa visezi?…

Stii sa zbori?…

Atunci cand esti mic copil faci tot ce iti spun parintii, asteptand sa iti iei zborul, sa fii adult si sa faci totul asa cum doresti tu. Si trec anii, iar tu devii incet-incet un adult in toata firea. Si ce faci?

Inveti sa zbori? NU. Cauti situatii in care sa fii in siguranta si sa poti trai asa cum te-ai obisnuit: Acum faci ce spune prietenul/prietena… seful… vecinii… rudele… fratii… surorile… colegii…

Inainte sa iei o decizie, te gandesti: oare cei pe care ii afecteaza, cum vor reactiona, cum se vor simti, ce vor gandi despre mine? Iar daca iti pasa mai mult decat de tine insuti, vei fi atent la nevoile lor si mai putin la visele proprii… Si nu iti vei lua zborul.

Oare poti fi astfel fericit?… Poate da, poate nu. Poate numai pana iti vei da seama ca ai indeplinit dorintele si visele tuturor mai putin pe ale tale… Si ceilalti zboara pe cand tu astepti sa se plimbe cu tine, tinandu-te de mana. Asa cum a facut-o mama si tata…. Sau asa cum NU a facut-o.

Dupa parerea mea, a fi liber inseamna:

• Sa te accepti asa cum esti si sa nu te intereseze ce spun altii
  
• Sa ai curajul sa visezi
• Sa stii cum sa iti formulezi obiective si scopuri in viata
• Sa stii sa te ridici dupa ce ai cazut
• Sa traiesti in prezent fiind astfel capabil sa vezi mai clar trecutul si viitorul
• Sa fii capabil sa ii accepti pe altii care sunt diferiti de tine
• Sa ai asteptari realiste in ceea ce te priveste
  
• Sa ai asteptari realiste in ceea ce ii priveste pe altii
• Sa scapi de perfectionism
• Sa stii cum sa fii asertiv
• Sa faci ceea ce ti-ai dorit
• Sa iti fie foarte drag omul pe care il vezi in oglinda
• Sa stii cum sa spui NU
• Sa iti uiti toate fricile
• Sa stii cand sa pornesti si cand sa te opresti din drum
• Sa fii multumit de ce ai realizat
• Sa fii multumit de ceea ce ai
• Sa fii tu insuti….

Pentru tine ce inseamna sa fii liber?…

x

(poza de pe: freedomthirst.com)

Self Management – autocunoastere, emotii, EQ si importanta lor in training

Cateva cuvinte despre cum s-a nascut acest articol si invitatie la discutii:

Saptamana viitoare voi avea un examen care imi va atesta competentele de “Formator de formatori”. Pentru acest examen am avut de dezvoltat niste subiecte alese de catre noi, participantii. Eu am ales tema “Self Management – importanta lui in training”, pentru ca o consider foarte importanta in formare.

Faptul ca nu a existat o bibliografie, m-a ajutat sa dezvolt aceasta tema adunand propriile pareri intr-un subiect de examen/articol, pe care l-am postat in continuare. Cei care sunteti interesati de acest subiect, va invit la discutii si comentarii.

X

“The greatest discovery of my generation is that a human being can alter his life by altering his attitudes of mind”. William James (1842 – 1910)

x

1. Self-managementul formatorului

Managementul de sine are un rol central in viata profesionala al formatorilor daca pornim de la premisa ca tot ceea ce simte formatorul inaintea/in timpul formarii, va influenta intr-o masura mai mica sau mai mare ceea ce va exprima in timpul trainingului. Iar reactiile formatorului vor declansa alte reactii – dorite sau nedorite – din partea grupului.

Comportamentul si reactiile formatorului au in spate o gama larga de emotii, ganduri, situatii care influenteaza acest comportament/reactie in anumite momente ale formarii.

Aceste reactii si cauzele lor pot fi constientizate si controlate sau schimbate in scopul unei formari reusite. Asftel ajungem la importanta autocunoasterii si self-managementului in cadrul programului de formare.

Iata cateva exemple de situatii:

Rezultatul/Comportamentul	Cauze posibile*
-formatorul reactioneaza agresiv la unul dintre participanti.	-exista lucruri stresante in viata formatorului -formatorul nu participa cu placere la curs -recunoaste in reactia participantului o alta persoana (negativa) care/cu care a avut un comportament asemanator
-formatorul nu se implica, nu are energia sau interesul necesar.	-formatorul nu se simte motivat in mod corespunzator
-formatorul nu reactioneaza la initiativele grupului.	-teama de esec -stima de sine scazuta -etc…

* pot exista nenumarate cauze pentru un anumit comportament

Este indicat ca pe parcursul si/sau la finalul formarii, trainerul sa constientizeze daca in anumite situatii reactia lui a fost adecvata sau nu. Iar daca reactia a fost inadecvata, sa caute cauzele posibile.

Dupa aflarea cauzelor, este nevoie de intelegerea, acceptarea si rezolvarea acestora. Astfel se va schimba si comportamentul/reactia pe care o va avea intr-o situatie asemanatoare.

Procesul descris mai sus o putem numi Self Management. (recunoasterea sentimentelor/problemelor proprii; intelegerea, acceptarea, rezolvarea acestora; ca urmare, schimbarea comportamentului.)

x

2. Self-managementul participantilor la formare

Deseori in cadrul formarii, trainerul are sarcina de a forma un grup de persoane despre care stie prea putin. Insa are sansa de a afla pe parcurs multe lucruri, pe care le poate folosi in avantajul calitatii formarii.

Astfel o functie importanta in formare (pe langa autocunoastere) o au urmatoarele abilitati ale trainerului:

• recunoasterea emotiilor celorlalti

si

• managementul emotiilor celorlalti.

In anumite tipuri de formari se pot folosi (sau chiar este indicat) exercitii de autocunoastere care au rolul de a dezvolta self-managementul participantilor.

x

3. Self-managementul ca rezultat al Inteligentei Emotionale

Nivelul optim al self-managementului poate fi de fapt un rezultat al Inteligentei Emotionale crescute.

O definitie a Inteligentei Emotionale a formulat-o Daniel Goleman in 1995: inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative; o meta-abilitate, care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte capacitaţi şi abilităţi pe care le posedăm, inclusiv inteligenţa educaţională.

Inteligenta Emotionala acoperă cinci mari arii la nivelul cărora putem acţiona pentru a o optimiza:

1. cunoaşterea emoţiilor proprii (sau autoconştientizarea; adică recunoaşterea unei emoţii atunci când are loc)

2. managementul emoţiilor proprii (abilitatea de a-şi controla sau exterioriza emoţiile astfel încât să fie potrivite momentului, situaţiei sau contextului)

3. automotivarea (coordonarea emoţiilor în direcţia atingerii unui scop)

4. recunoaşterea emoţiilor celorlalţi (empatia, conştientizarea socială)

5. managementul relaţiilor (sau managementul emoţiilor celorlalţi)

In concluzie putem afirma ca este important ca formatorul sa isi dezvolte Inteligenta Emotionala, ajungand astfel la un nivel crescut de self-management, rezultatul fiind o calitate mult mai buna a programelor de formare pe care le organizeaza.

X

(poze de pe: thegreenhead.com si snug.net.au )